Visul Frumoasei fara nume

         A fost odata ca niciodata un Rege si o Regina care erau tare tristi ca nu aveau o fata. Dupa multe rugaminti pline de lacrimi, dorinta li s-a implinit si regina a nascut o fata atat de frumoasa incat niciun nume nu era potrivit pentru ea, asa ca i-au zis Frumoasa fara nume....

       Pornind de la aventurile ei, intr-o zi de vara s-a nascut o alta poveste – povestea a 125 de fete, intre 4 si 12 ani (cu mici exceptii !) care au dansat pe scena Operei Romane, scena dorintelor si a imaginatiei…. Si toate cele 125 de balerine au fost atinse de bagheta magica a Zanei Dansului-– o profesoara plina de sensibilitate, talent si pasiune. Echilibrata, calculata, organizata si categorica, Zana Dansului le-a insuflat incredere balerinelor si le-a invatat sa fie artiste.

      A fost o seara magica in care Zana Dansului ne-a atins si pe noi spectatorii cu bagheta fermecata, transformandu-ne in fiintele pure, inocente… A fost o clipa  incandescenta in care am simtit vibratia cosmosului in podul palmei, in care trecutul, prezentul si viitorul s-au prins de mijloc si au dantuit hora vietii.

      A fost o seara speciala in care au avut loc minuni, in care farmecul zanelor s-au rasfrant in exuberanta balerinelor, in care am vazut si am simtit dincolo de irisi, in care sufletul s-a contopit cu admiratia si nostalgia. A fost o seara  in care am crezut din nou in tinerete fara batranete, in puterea baghetei fermecate si a condurului magic. A fost o seara absoluta, sublima in care unul din visurile micilor balerine s-a implinit: acela de a dansa pe scena, de a fi admirate, aplaudate.

       Au primit in dar, la final, de la o balerina profesionista un mic simbol, un semn al aprecierii efortului: un porumbel stralucitor  insotit de mesajul: Viitorul apartine celor ce cred in frumusetea propriilor visuri. Am vazut fericirea balerinelor care au fascinat cu gratia lor 900 de persoane (caci sala a fost plina). Visurile lor au prins atunci aripi iar neincrederea, timiditatea si micile fastaceli au fost uitate. A ramas doar speranta, bucuria, incantarea si frumusetea propriilor visuri. Poate nu toate vor ajunge lebede, insa cu siguranta toate vor crede in visurile lor, in zane.

     Intre cele 125 de danasatoare, doi ochi caprui, jucausi scrutau intunericul salii, cautandu-ma. Ea era pe scena, eu in sala cu sufletul coplesit de admiratie si emotie. La 3 ani si 9 luni a privit de pe scena cum o sala intreaga a aplaudat-o. Tinea in manute, fascinata, simbolul de la LuxuryGifts.ro. Cand ne-am regasit, m-a intrebat plina de curiozitate ce spune porumbelul… I-m citit mesajul si a ramas o clipa pe ganduri….

–          Adica pentru a mi se impini visul, trebuie sa cred in el si voi reusi? Ador sa fac piruete!

        Am zambit fericita. Desi micuta, a inteles citatul si odata cu el a incoltit in sufletul ei viitorul.

       A mai trecut o vara si o toamna cu copaci cu frunza curgatoare si visul micutei balerine inca o insoteste la fiecare pas. Plie, pirueta, passe- repeta prin casa, neobosita, efervescenta. Cand si cand isi ia figurina si o priveste mandra. Acum are 5 ani si citeste  singura mesajul, plina de incantare.

–          Mami, cred ca e un porumbel fermecat. M-a ajutat sa castig prima medalie. Cand voi fi mare voi juca rolul lebedei alaturi de geniul raului, Rotbart.

–          Asa-i…

      Este visul ei frumos care a prins aripi odata cu primul spectacol si care se inalta spre zenit cu fiecare repetitie, cu fiecare dans, cu fiecare diploma. Iar calauza in ei in acest zbor este figurina stralucitoare.

Advertisement

Dream Car Art Contest

–          Mami, de ce nu e viata invers?

–          Cum adica?-  intreb eu, cu pleoapele grele de vise.

–          Adica sa ne nastem batrani si intelepti, sa stim tot ce trebuie si apoi, cand murim, sa nu ne inmormanteze, ci sa ne intoarcem in burtica mamei. – ma lamureste pitica de cinci ani.

–          Mami, daca visez ca zbor, asta inseamna ca se si poate, ca altfel nu as putea sa visez ceva neimaginat inca, asa-i?

Ezit, nestiind care-i raspunsul potrivit. Simt ca are logica, insa nu pot sa-i dau dreptate, de teama sa nu incerce intr-o zi zborul de la fereastra apartamentului…

–          Mami, cand eram in burtica ta cred ca ma intrebam de ce am ochi si nas si picioare.

–          Cum de ce?- o descos eu, curioasa sa vad ce ganduri poznase mai are.

–          Pai ce sa fac cu ochii, ca acolo era intuneric, iar nasucul in apa nu poate respira. Unde sa fi mers cu picioarele?- continua ea…

–          Aha….

–          Mami, daca in burtica avem ceva care sa ne fie de folos in viata de afara din burtica, asta inseamna ca si acum avem ceva care nu ne trebuie si o sa ne fie de folos cand o sa murim?

–          Nu stiu, iubita, se poate….

–          Mami, dar de ce nu merg masinile cu ciocolata in loc de benzina?

–          Cum ar putea?

–          Pai nu spui tu ca atunci cand mananc ciocolata sunt plina de energie si prind viteza….

–          Mami, pot sa desenez ce am visat?

–          Mai bine povesteste-mi, ca intarziem la gradinita…

–          Nu pot, ca nu stiu cum sa numesc ceea ce era acolo….

–          Ok…- si i-am intins o foaie alba ….

               In fata foii albe de hartie si a creioanelor colorate orice adult, adolescent, copil se simte fascinat. Unii privesc absenti si refuza sa-si creioneze gandurile, altii insa zamislesc lumi noi, forme unice, adevarate opere de arta. Chiar daca nu sunt apreciate de ceilalti, desenele sunt franturi din sufletele lor, inchid in ele o traire, o emotie, o viziune. Copiii stiu cel mai bine sa se lase prinsi in jocul liniilor, cercurilor si culorilor. Plini de candoare, de imaginatie si de  originalitate, ei zugravesc in lumini diafane,  un alt univers. Prietenii creioanelor si pensulelor isi zidesc inima in fiecare contur si isi construiesc aripi din desene, sperand sa se inalte spre soare.

        Cu un astfel de desen chiar poti ajunge in Tara Soarelui Rasare- Japonia. Vrei sa afli legenda ei, iti doresti sa patrunzi tainele culturii si traditiilor japoneze? Perfect!  

        Raspunde sincer la cele cinci intrebari de mai jos:

1. Ai un copil sau cunosti un copil care te-a surprins cu intrebari inedite?
2. Este acesta gata de joaca si ii place sa deseneze?
3. L-ai vazut vreodata facand lucruri altfel decat adultii?
4. Este un copil creativ, plind de imaginatie?
5. Ai vrea sa mergeti impreuna in Japonia?

          Daca ai raspuns da la cele cinci intrebari, sau ai raspuns cu da doar la primele doua, atunci invita-l la joaca. Ia o foaie de hartie alba A3, o cutie de culori si propunei sa deseneze cum i-ar placea lui sa calatoreasca prin oras? Nu…. Nu-l ruga sa-ti deseneze masina viselor lui, caci ii limitezi imaginatia. Lasa-i sufletul sa fie un zbor prelung, mana o pana zburdalnica si curand vei vedea cum mintea-i  va porni in viteza pe drumuri neumblate.  Incurajeaza-l, neluand in seama o linie imprefecta, un contur tremurat, Ideea este chintesenta, este viitorul. Amuzati-va, ajuta-l sa dezvolte ideea si ochii-i vor surade increzatori. Asculta-l, admira-l, incurajeaza-l. In orice copil exista un artist, insa adultii din jur il strivesc, inainte de vreme, cu barierele lor.

       Inscrie desenul in concursul organizat de Toyota- Dream Car Art Contest. Apoi asteptati sa fie desemnati castigatorii. Intre timp alegeti-va obiectivele turstice pe care doriti sa le vizitati si visati.

          De esti copil si te inspira o foaie alba de hartie, atunci indrazneste sa desenezi masina visurilor tale. Ai incredere in tine si lasa-ti imaginatia sa vireze pe poteci nestiute de adulti.  

            Lasa-te purtat de pasiune, de imaginatie. Poate intr-o zi vei conduce chiar tu masina pe care azi o creionezi. Imagineaza-ti mandria pe care o vei simti cand le vei povesti copiilor cum a aparut vehiculul in care va plimbati. Aminteste-ti ca pasiunea este o stare de relaxare totala, cand in inima patrunde creatia de o splendoare mistica. Atunci cand se  lasa purtat dincolo de realitate, sufletul dantuieste in transcendent, in sublim. In clipele pline de culori, cosmice ganduri descriu linii armoniaose, inedite, ca-ntr-o zbatere rasucita a luciditatii. Dansul tulburator al formelor se prinde in hora si nu se poate opri pana nu arde pe rug cateva desene inspirate- ofranda Zeului Linistii.   Tremurul interior se preschimba in schite, desene, pete de culoare. 

        Roaga un adult sa te inscrie in concurs. Sopteste-i ca premiul este o calatorie in Japonia pentru amandoi. Daca surprinzi vreo urma de ezitare, aminteste-i ce a spus Picasso:  „Mi-au trebuit patru ani să învăț să desenez ca Rafael și o viață întreagă ca să învăț să desenez ca un copil”.

         Indrazneste si viseaza! Fiecare din noi are un har, in sufletul oricarui om exista un mister care asteapta sa fie descoperit si impartasit celor din jur. Prin muzica, pictura, cuvinte sau alte forme inedite. Lasa-te purtat de imaginatie si amesteca culorile curcubeului, puritatea stropilor de roua, fluiditatea zborului si voiosia jocului. Rezultatul va fi sublim.

Legenda apei

        Se povesteste ca demult, in vremuri indepartate, apa  nu era un element cum este astazi, ci o faptura. Intr-un regat de la Miazazi a existat un imparat si o imparateasa care isi doreau tare mult un copil. Dupa ani buni de incercari, un intelept i-a oferit imparatesei o licoare magica si aceasta ramase grea. Dupa noua luni se nascu o fetita, careia i-au spus Purity, caci era esenta vietii lor. Ursitoarele au invaluit-o cu daruri nenumarate: sa aiba ochii limpezi ca cerul senin, piele catifelata ca trandafirii, rasul sa-i fie crsitalin, mersul ca un zbor prelug, sufletul sa-i fie curat ca o raza de soare in zori. Purity era iubita si rasfatata de toti oamenii regatului pentru puritatea ei. Toti isi doreau sa-i fie in preajma, sa o aiba alaturi: era o oaza de relaxare, de energie, un exemplu de curatenie sufleteasca. O lebada alba, diafana, un fulg alb ce plutea peste toate grijile, ea stia sa aduca un zambet de incantare pe toate fetele. Purity putea sa transforme tristetea in fum, necazurile in nori pufosi, imaculati.

           A venit si ziua in care s-a indragostit de un tanar print, chipes si viteaz. A imbracat rochia vaporoasa de mireasa si astepta cu nerabdare iubitul. Acesta a sosit si i-a oferit in dar un buchet imaculat de trandafiri albi si i-a aratat inelele pe care erau gravate numele lor. In clipa aceea insa, a aparut un capcaun si a rapit-o pe frumoasa Purity, inchizand-o intr-o temnita rece, urmand sa-i devina el sot. Trei zile si trei nopti a stat infrigurata asteptandu-si iubitul, sperand sa fie salvata de cruzimea capcaunului. Trei zile s-a rugat pentru dragostea ei pura, pentru sufletul pereche.

       Tu, cerule nesfarsit , imprumuta-mi din  seninatatea ta si fa-ma nevazuta, sa ma pot inalta spre zenit, scapa-mi din aceasta teminita intunecoasa. – cerul ramase de neclintit.

     Tu, soare arzator, transforma-ma intr-o raza fierbinte sa ma pot strecura printre gratii si sa imi incalzesc trupul inghetat. – soarele ramase de neclintit.

      Tu, vantule nebunule, preschimba-ma intr-o adiere usoara sa imi pot lua zborul din acest ungher intunecat – vantul ramase de neclintit.

     Tu, pamantule roditorule, sparge-ma in mii de tandari, transforma-m ain colb sa plutesc departe de aceasta pivnita. – pamantul ramase de neclintit.

      Tu, focule purificatorule, arde-mi trupul ostenit si transforma-ma in cenusa, cenusa indragostita de libertate. – focul ramase de neclintit.

     Tu, iubire nesfarsita, imprumuta-mi din puterea ta si ajuta-ma. De nu ma poti elibera, nu ma lasa prada cruzimii capcaunului, nu pot fi mireasa lui…. S-a tot rugat pana  a adormit ….

      Si iata ca toate elementele invocate au tinut sfat, induiosate de suferinta printesei si de bunatatea ei. Asa ca, in ziua nuntii cu capcaunul, inainte ca slujba sa se terminte, printesa a lesinat, un porumbel alb s-a inaltat spre cer iar trupul lui Purity se transforma in apa…. A urlat capcaunul de furie, insa curtenii toti s-au bucurat ca puritatea printesei nu a fost umbrita de un asemenea mostru. Sfatul de taina alesese o alta soarta tinerei: ca apa avea sa ramana esenta vietii, element primordial alaturi de celelalte, avea sa fie in continuare izvor de energie, de relaxare si curatenie. Susurul ei, al apei pure, avea sa incante iar sufletele oamenilor, valurile ei vor fascina cu dansul lor, asa cum facea si Purity odinioara. Cu totii aveau sa se bucure de acum inainte de ea, cu totii o vor purta pe buze si in inimi. Asa va fi mereu  alaturi de iubitul ei, il va dezmierda cu prospetimea ei, ii va pofoli setea nesfarsita de puritate, ii va mangaia picioarele cu valurile domoale, ii va picura stropi de roua pe ploape in zori, ca un sarut pur, neintinat.

       Asa s-a nascut apa, esenta vietii, element primordial. Apa, simbolul puritatii absolute. Legenda mai spune, ca uneori apa ia forme diferite, in functie de cuvintele care sunt rostite in preajma ei, de parca ar intelege tot, semn ca Purity a gasit o modalitate de a comunica cu iubitul ei, cu noi.

        Puritate – ploaia calda de vara,  prima raza de soare, dansul norilor, zborul pasarilor,  varful semet al muntilor ce-si rezeama tamplele de nori, prima iubire , rochia  diafana de mireasa, lacrimile de fericire ale viitoarei mamici la auzul batailor inimii pruncului din pantece, ochii de un albastru nesfarsit ca marea, rasul cristalin al bebelusilor, prima baie sfanta, prima impartasanie, ultimul vis.

     Pentru tine ce inseamna puritate? AQUA Carpatica te invita la un concurs Insragram, provocandu-te sa definesti/ surprinzi  ideea de #puritate intr-o fotografie pe care sa o uploadezi pe Instagram. Mai multe detalii regasiti aici. Pana la anuntarea castigatorilor, te invit sa te rasfeti cu acest filmulet unde Purity se joaca cu un bebelus….

 

Concurs aniversar

Editura CRIŞAN împlineşte în decembrie 15 ani!

Cu această ocazie, primeşti acum 15% reducere pentru cărţile Editurii CRIŞAN (30% pentru membrii Clubului Cărţii) până în 25.12.2013.

Cu ocazia acestei aniversări, organizeaza două concursuri:

A.Un concurs de desene pentru copiii în vârstă de până la 7 ani, cu premii constând în cărţi ale Editurii CRIŞAN, în valoare de 1500 lei, pe temele de mai jos:

• Cărţile Editurii CRIŞAN (cărţi, personaje, fabule, povesti…) click aici pentru a vedea toate cărţile .
• Felicitări şi urări de bine la împlinirea celor 15 ani, realizate cât mai hazliu;
• Caricaturi şi desene cu mascota noastră, căţelul Luli.

click aici pentru a vedea mascota şi aici pentru logo.

B. Un concurs pentru părinţi şi/sau bunici, cu scurte texte pe tema “Ce îmi place, ce nu îmi place şi ce mi-ar placea la Editura CRIŞAN” cu premii constând în cărţi ale Editurii CRIŞAN, în valoare de 1500 lei.

Pentru a participa la concursuri, desenele copiilor (scanate) şi textele compuse de părinţi şi/sau bunici trebuie trimise la adresa de email ciprian@edituracrisan.com . Termenul limită este 10 decembrie 2013, ora 17:00. Pentru mai multe detalii, urmăriti site-ul www.shopandfun.ro

Am participat si noi la concurs cu acest desen realizat in totalitate de Andreea…- e primul ei catelus desenat singura…

Concurs de lux

         Viata e un dans, o serenada, o simfonie de miscari ce se impletesc cu acordurile tainice ale inimii. La cei cinci anisori, piticuta mea a impresionat juriul cu zborul gratios de lebada diafana, cu piruetele pe ritm de vals. A obtinut Premiul Special si, pe langa diploma si prima ei medalie, o cutiuta muzicala cu o lebada delicata.

         Emotia, entuziasmul, premiile au transformat acea zi intr-una speciala, in care am simtit vibratia cosmosului in podul palmei, in care farmecul zanelor s-a rasfrant in exuberanta balerinelor, in care am vazut si am simtit dincolo de irisi. Iar pentru a intregi tabloul unei zile speciale, cutiuta muzicala era insotita de o felicitare al carui text ne-a incantat inimile:

Când sufletul stă pe vârfuri în fața noastră și face reverențe cu aripi de lebădă,

atunci timpul tace. Baletul este cea mai pură formă a frumuseții şi excelenței,

iar tu, micuta lebada, ai pornit-o in acest zbor sublim. Felicitari!

       Cu siguranta n-ar fi fost un cadou atat de special fara aceste cuvinte mestesugite. Am inteles ca a personaliza un cadou, o felicitare, inseamna uneori mai mult chiar decat darul in sine. De aceea, va invit la un concurs de lux alaturi de LuxuryGifts.ro : va rog sa ne impartasiti cel mai emotionant mesaj scris intr-o felicitare (mesaj pe care l-ati primit sau pe care intentionati sa-l scrieti). Si nu ma refer aici la acele citate clasice sau urari traditionale, ci cuvinte deosebite care raman in suflet si care reinvie emotia de fiecare data cand sunt recitite.

      Asadar, ce aveti de facut? Lasati un comentariu cu mesajul vostru la acest articol, pana cel tarziu pe 21 noiembrie 2013, ora 23:59.

      Ce voi face eu? La sfarsitul perioadei de concurs, voi avea cu siguranta o  colectie de mesaje speciale si, cu acordul vostru si al celor de la LuxuryGifts, le vom posta pe site, alaturi de felicitarile minunate, pentru cei mai putin inspirati.

      Premiul: Cel mai mai frumos mesaj va fi premiat cu un voucher de reducere de 50% pentru produse din gama bijuterii de fantezie si butoni, de pe site-ul LuxuryGifts.ro. Pe data de 22 noiembrie 2013 voi anunta mesajul castigator. Pana atunci va invit sa vizionati cateva poze, sa admirati lebada aici si sa colindati pe site-ul LuxuryGifts, sa va alegeti bijuteriile cu cristale, butonii, cerceii, brosele pe care v-ar placea sa le comandati cu voucher-ul care astepta nerabdator sa se transforme intr-un cadou de lux.

Update: Multumesc frumos tuturor calatorilor care s-au oprit o clipa din drumul lor si au participat la acest concurs. Mi-a fost greu sa aleg un castigator, asa ca voi oferi 3 premii:

1. Monica Zaharia

2. Malina Stoian

3. Cristi

Voi trimite castigatorilor, pe mail voucherele. Felicitari si inspiratie!

Pasiuni

          Pasiunea este o stare de relaxare totala, cand in inima patrunde creatia de o splendoare mistica. Atunci cand ma las purtata dincolo de realitate, sufletul dantuieste in transcendent, in sublim. De-atata liniste ma regasesc in varf de gand, ma prabusesc in mine fara intoarcere. In clipele golite de culori, cosmice doruri se-nfig in unghii si scrijelesc litere acide, firave, ca-ntr-o zbatere rasucita a luciditatii. Dansul tulburator al cuvintelor ma prinde in hora si nu ma pot opri pana nu ard pe rug cateva randuri satioase- ofranda Zeului Linistii.  Apoi cad istovita, zgomotul inimii cade ucis. Tremurul interior s-a preschimbat in articole, jurnale. De-as fi Manole, as zidi la temelia lor chipul iubit, insa sunt doar o Ana, asa ca imi zidesc inima in fiecare litera si imi construiesc aripi din cuvinte, sperand sa ma inalt spre soare. Insa de fiecare data sfarsesc intr-un vaiet prelung, dureros. Apoi astept iar dansul initiatic  al cuvintelor…

         Fascinatia pentru litere a nascut pasiunea pentru scrabble. Am invartit literele si le-am asezat pe tabla inca de mica, participand la concursuri nationale si internationale, castigand locul al doilea la Campionatul International de Scrabble Francofon.  Ador dupa-amiezele in care impletesc literele, le framant si dau nastere unor cuvinte minunate cum ar fi cele de mai jos….

        Asa-i ca sunt uluitoare literele care s-au asezat cuminti pe tabla, lasand in urma lor un curcubeu de senzatii gustative si o pofta nebuna de Delaco?….

         Pasiune, daruire, preocupare, emotii, sublim. Toate le resimt zilnic. Piticuta mea are si ea cateva pasiuni: printesele, baletul si muzica. Gratioasa, inocenta, ingenua, gaseste in fiecare zi modalitati noi de a se exprima. Zilele trecute m-a chemat sa-mi arate o surpriza.

      Stiam ca este fan branza inca de mititica, insa asocierea m-a surprins…. Cum vi se pare?

          Apoi a urmat pregatirea mesei, cu multa pasiune, specifica unui fan adevarat. Reteta a fost una noua, delicioasa: doua portii de zambete, una bucata fetita de 5 anisori, cateva straturi de branza Delaco si mult chef de distractie. Au stat la dospit 10 minute bune, apoi s-au savurat pe nerasuflate.

      A urmat o seara ritmata, cu acorduri de ukulele, rime nascocite, felurite, pasionale si delicioase, cu amorasi si piruete de printese. (sper sa puteti viziona filmuletul)

     Am poposit pentru o clipa la portile Raiului si  mi-am dat seama ca sunt doar o fiinta care, atunci cand se simte plina de emotii, se opreste o clipa si le imortalizeaza, te teama ca, in timp, uitarea le va rapi. De teama uitarii, iau fiecare clipa de fericire si o inchid in cuvinte si surprind clipele magice in poze.

Traiseste-ti visul in pasi de dans

           Viata e un dans, o serenada, o simfonie de miscari ce se impletesc cu acordurile tainice ale inimii. La patru anisori am primit in dar o cutiuta muzicala cu o balerina de portelan. Gratia miscarilor ei m-a fascinat din prima clipa si atunci mi-am dorit sa fiu balerina. Am urmat cursuri de balet si traiam cu emotie intensa spectacolele balerinelor profesioniste. Adolescenta fiind a venit la sala unde ma antrenam o trupa de balet de la Miami City Ballet. A fost  o experienta fantastica. Fetele zambeau senine, arcuiau cu o gratie desavarsita mainile, dansul lor era divin. Delicatetea degetelor o revad si acum. Mi-am propus sa ajung si eu intr-o zi in State sa dansez la Miami City Ballet. Munceam zi si noapte, speram si dansam. In clipele in care eram pe punctul de a renunta imi aminteam de Miami City Ballet… Repetam continuu, cand ma plimbam, cand urcam scarile, cand stateam in banca la scoala. Inima mea era o uriasa scena  unde se nasteau miscari noi, inedite…

            Apoi a venit Revolutia din ’89 si visul american devenea din ce in ce mai posibil. Daca pentru cei din jur visul american insemna mancare tip fast food, lux, diversitate culturala si religioasa, Hollywood, viata de noapte trepidanta, pentru mine visul american era echivalent cu Miami City Ballet, cu o scena unde danseaza cei mai buni. Apoi un accident trist mi-a oprit visul, dansul. Sufletul mi-a inghetat si mica balerina de portelan a incetat sa mai execute cu precizie pirute, plie-uri si miscari rafinate. Am plans si mi-am inecat in lacrimi visul…

              Insa visul nu m-a uitat pe mine… Studenta fiind, am descoperit programul de schimb cultural international Work and Travel USA. Am cautat printre vacantele speciale daca exista vreuna la Miami. Intreg universul a dansat de fericire cand am vazut ca exista, ca imi pot indeplini macar o parte din vis: sa vad un spactacol la Miami City Ballet. Nu imi pasa ce job voi avea, cat de greu va fi, ca dorul de casa imi va coplesi sufletul, nu-mi doream decat sa imi traiesc visul, visul meu pe taram american. Si atunci cand iti doresti ceva cu toata puterea inimii si a mintii, intreg universul comploteaza pentru a reusi asa ca am plecat spre Miami. Eu indeplineam conditia de baza: eram studenta la cursuri de zi in universitate de stat. Iar sponsoul partener CND management Solutions se ocupa de emiterea permisului de munca. Asa ca mi-am umplut valiza cu sperante, inima cu vise si am plecat. Au fost patru luni de vis. Am pasit cu sfiala pe taramul fagaduintelor si apoi am continuat in pasi de dans sa colind orasul. Munceam, munceam din greu, ziua, ca receptionera, insa in clipa in care terminam treaba, toata lumea era a mea.

            Prima oprire a fost, evident, sala de spectacole. Am pasit cu emotie in cladirea Miami City Ballet. Au fost trei ore in care intreaga lume se concentrase in poantele primei balerine, in care priveam cu nesat fiecare plié, in care repetitiile din copilarie imi fulguiau in minte si piruetele balerinei rascoleau ungherele memoriei. A fost sublim, desavarsit, perfect. Nu eram pe scena, insa faceam parte dintr-un spectacol – eram dansatoare pe scena vietii mele, eram artista care reusise sa-si implineasca un vis.

           A urmat apoi o frenezie de culoare, de experiente unice: mall-ul Key Biscayne,vestita Miami Beach unde am fost rasfatata de razele soarelui, parcurile nationale uluitoare The Evergades Nat Park si The Key Biscayne Natl Park. Am fost in croaziera, am participat la marele spectacol organizat de 4 iulie, am inteles ca exista o lume in care desi esti printre zgarie nori, nu te simti mic si neimportant ci apreciat si ti se respecta individualitatea, optiunile, ideile.

         O experienta fantastica a fost dansul cu delfinii. A fost uimitor, coplesitor. Atat de mari si totusi atat de gratiosi, de inteligenti, sensibili. Raspundeau cu da si nu, dand din cap, blanzi, senzuali, nazdravani. In cele cateva minute cat am stat impreuna am incercat un curcubeu de trairi, emotii, bucurii si nelinisti. Am fost fascinata si inima imi sopteste ca si-ar dori din nou sa se prinda in hora delfinilor. Este o experienta speciala pe care ar trebui sa o incerce orice om macar o data in viata.

        Am fost coplesita de Millionare Row din zona Key Biscayne unde toate casele aveau una din fatade spre apa si la asfintit eram spectatorul unei adevarate parade de ambarcatiuni care se leganau pe ritmul valurilor si erau invaluite in lumina rosiatica a asfintitului.  Palmierii, apa, ambarcatiunile, soarele – totul facea ca fiecare zi sa para o adevarata sarbatoare, un dans special, un dans magic, uluitor, spectaculos.

        Astazi  imi amintesc cu nostalgie lunile petrecute in Miami si privesc cum micuta mea balerina paseste cu pasi gratiosi pe acelasi drum. Se pare ca visul meu s-a mostenit si piticuta se indreapta in ritm de vals spre Miami City Ballet. Poate va fi pe scena, poate nu. Insa cu siguranta va avea  o sansa de a ajunge acolo daca va visa, caci viata e un vis, un  dans, o serenada, o simfonie.  Oare voi, calatorilor, pe ce ritmuri dansati, in ce cadenta porniti in aceasta aventura, numita viata? Ce vise va anima zorile si cu ce sperante porniti spre taramuri necunoscute?

Cuvinte șugubețe

        Zambesc si si sufletu-mi rade de veselie. Tocmai ne-am intors dintr-o minivacanta la munte unde ne-am propus sa savuram bogatiile toamnei: vreme calduta, plimbari printre radacini si frunze ruginii, mustul zglobiu si abundenta de legume si fructe. A fost sublim, relaxant si mai ales vesel.

       O pornim in zori, nerabdatori sa ajungem la Predeal. Pe drum, ca sa o tin ocupata pe Andreea, nazdravana de 5 anisori, ii mai arat pe geam ba un copac deosebit, ba un calut, ba o tuma de oite, repetand astfel animalele domestice si amuzandu-ne de sunetele pe care le emit fiecare. Miau, miua, ham ham, cucuriguu si cate si mai cate. Vedem un magarus indaratnic:

–  Cum face magarusul?

–  Mi-ha, Mi-haaa….- zice ea fara ezitare.

–  Cum??!- o intreb eu, nelamurita.

–  Mi-haaaa, mi-haaaa – ca numele tau , mami- repeta ea. Au urmat minute bune de ras zgomotos in care amandoi, tati si nazdravana piticuta ba ma strigau pe nume, ba imitau magarusul…

         Si uite asa, plini de voie buna, am ajuns la hotel, ne-am cazat si am coborat la restaurant, caci burticile noastre devenisera deja cam zgomotoase.

 –  Buna ziua, cu ce sa va servim, ne intreaba o chelarita binevoitoare.

–  Eu vreau fițicăi si sa nu-mi aduceti fufulicuța ci linguriță – zice repede nazdravana mea.

–   Chelnarita, se gandeste, se uita in meniu, apoi ma priveste intrebatoare.

–   Ce doreste micuta?

–    Ficatei  si ar dori sa-i aduceti o lingurita, in locul furculitei- ii traduc eu mesajul zambind.

–    A…inteleg.

–  Doamna, imi pare tare rau ca sunteti saraca– continua Andreea- foarte serioasa, putin trista.

       Eu o privesc, nelinistita, nestiind de unde a dedus ea ca ar fi saraca. Pitica mea, profitand de momentul de liniste deplina, continua:

–   Pai vad ca aveti blugii rupti. Probabil ca nu ati reusit sa-i mai coaseti.

–  Pai… murmura chelnarita oftand si nestiind ce sa-i raspunda, asa-i moda pe aici.

–   Adica toata lumea-i saraca aici, la munte?

         Doamna zambeste si iese din scena, pentru a aduce mancarea, timp in care eu incerc sa-i explic vorbaretei mele cum este cu moda si cu blugii taiati. Dupa ce terminam felul principal, pana sa fie gata desertul, Andreea deseneaza. Chelnarita aduna farfuriile goale si o intreaba ce deseneaza.

–  Ceva pentru la gradinita. Joi am fost la teatru de papusi si am vazut Motanul Incaltat. Cand ne-am intors la gradinita, doamna ne-a rugat sa desenam ce ne-a placut mai mult.

–  Si ce moment ai ales sa desenezi?

–  Eu am ales sa desenez momentul cand a spus: start la desenat…. Doar ca n-am apucat prea mult ca a venit tati sa mergem acasa, asa ca desenez si acum.

          Evident ca noi ne-am pus toti pe ras de momentul ales, iar piticuta radea mai cu foc, de rasul nostru.

–   Doamna, va rog sa mai imi aduceti o sticla de apa.

–  Sigur, dar ai baut deja toata sticla?

–  Nuuuu, am baut toata apa din sticla! – o lamureste Andreea; sticla este inca pe masa, dar e goala.

         Doamna a plecat, iar eu si tati am mai tras o portie de ras copios.

        Cu burticile pline de bunatati si cu inima plina de veselie  am pornit-o spre camera. Patronul hotelului, un fost prieten bun de-al meu din facultate, m-a salutat politicos si am ramas cateva minute sa mai depanam amintiri. Cum Andreea dadea semne de nerabdare, ne-am despartit, invitandu-l sa ne vedem peste vreo 10 minute la noi in camera la o cafea, la povesti.

         Ajunsi in camera, in timp ce au organizam putin bagajele, nazdravana mea, tup in pat.

–  Iubita, te rog sa nu te sari in pat, nu este voie.

–  Mami, dar buni, de ce are voie?

–  Cum adica?

–  Pai ea spune mereu: ma duc sa ma trantesc putin in pat!

      Zambesc  din nou. Se pare ca azi cuvintele au chef de joaca. Tati s-a dus pana la masina. Eu vreau sa intru in baie. Privesc ceasul si imi dau seama ca ar trebui sa apara invitatul. Mazgalesc repede un biletel pentru tati : Diseara sper sa avem parte de ceva actiune. Daca nu ai …., te rog sa cumperi intre timp. Si mai scriu unul pentru patron: Poate facem un gratar diseara pe la opt. Te interesezi la restaurant daca au cefa de porc si pulpe de pui pentru piticuta? Si repet de trei ori cu Andreea ce mesaj sa-i dea prietenului patron si ce bilet lui tati. Intru in baie, ies din baie, Andreea  statea cuminte si se uita la desene.

–  Mami, a venit si domnul de la hotel si tati. Le-am dat bilete.

–  Unde-i tati?

–  A plecat, a zis ca are putina treaba pe afara.

          Aha, gandesc eu. Iar a uitat. S-a dus la farmacie…. Imi iau galusca (adica nazdravana mea vorbareata) si o pornim la o plimbarica, in speranta sa-i mai consum din energie.

–  Mami, tu cat de mult ma iubesti?

–  Ei.. pana la luna si inapoi.

–   Mami, eu te iubesc pana la…. capat.

–  Minunat! Ii raspund eu, uimita de varianta ei.

–  Mami, ma mai iubesti daca iti spun ceva?

–  Da, mami, ce prostioara ai facut?

–  Pai…. am incurcat biletele.

–  Adica…?!

–  I l-am dat domnului de la hotel pe cel pe care trebuia sa ajunga la tati si..

        Mi s-au inmuiat picioare. O multime de ganduri o luasera la galop prin mintea mea. Deci tati s-a dus la restaurant sa intrebe de carnea de gratar, iar patronul… Oare ce o crede despre mine? E drept ca am fost prieteni buni si ne povesteam multe in facultate, dar au trecut cam 12 ani de atunci. Ce sa fac? Cum sa fac? Ce si cum sa-i spun lui tati?…

–  Mami, ma mai iubesti?

–  Da…- murmur eu, desi imi venea sa o zgaltai si sa o cert.

–  Mami, am glumit. Nu am stiut cum sa le mai dau biletele asa ca nu le-am mai dat deloc. Uite-le.

–  Pai si patronul cand a venit, ce i-ai spus.

–  Nimic, s-a intalnit cu tati pe hol si s-au dus amandoi la o bere. A ramas ca te suna tati mai tarziu.

       Am luat pitica si am strans-o in brate. Dupa ce tot universul se rasturnase, dupa ce nascocisem o multime de scenarii, de variante, furtuna din mintea mea incetase. Zambeam de șotia Andreei .

      Pe seara, la gratar, le-am povestit celor doi intamplarea si ne-am amuzat copios, imaginandu-ne cum ar fi interpretat patronul mesajul, cum i-as fi spus eu sotului ca s-au  incurcat biletele si ce dovada as fi avut ca nu chiar asa as fi vrut sa fie oferite…. Rasul si veselia au fost sarea si piperul acelei seri magice.

      La culcare, agitata, Andreea m-a rugat sa chemam ingerasul

–  Inger, ingerasul meu… murmuram impreuna rugaciunea care-l cheama pe ingeras sa o protejeze si sa-i aline visele… Eu sunt mic/Tu fa-ma mare/ Eu sunt slab/Tu, fa-ma tare….

–  De ce tare ? Eu nu vreau sa fiu tare ! Eu vreau sa fiu moale si pufoasa ca ursuletul de plus ! – protesteaza vehement Andreea…

–  Bine…. Asa ca, invocarea ingerasului a avut in acea seara cuvinte noi, sensuri noi…

        Toate cuvintele in preajma nazdravanei sunt parca noi, sugubete; unele sunt vechi si pline de intelepciune,  pe altele le inventam special pentru noi, unele sunt pufoase, altele colturoase, insa toate ascund in ele veselia si puritatea copilariei.

         Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea mea, poveste vesela pentru cititorii mei dragi.

Joaca este o arta

Iesi papucule de sub pat
Iesi papucule iesi
Sa mananci si tu ciresi
Iesi papucule iesi.

       Cu pleoapele grele de vise ma urnesc spre o noua zi. Dupa cateva sarituri demne de o experta in Sotronul  printre cuburile si jucariile de plus ce ma privesc amuzante, o pornesc spre bucatarie.

An-tan-tichi-tan
Mutzunache -capitan
Sade lupul pe saltea
Si comanda o cafea
Cafeluta e amara…

      Timpul e cam agitat astazi si minutele au luat-o la trap. Pun de cafea insa aparatul nu ma prea simpatizeaza. Imi propune un joc: Ghici unde-i? Castig. Exact ca in copilarie cand trebuia sa ghicesc in ce mana-i pietricica pretioasa. Acum insa, am descoperit butonul magic. Astept cu gandurile aiurea, ratacite prin noiene de vise si idei indraznete. Imi pregatesc gustarea sanatosa: un iaurt, doua mere… Cafeaua e gata… Profitand de neatentia mea…
Ciresel vine si cere
Ciresica nu se-ndura
Ciresel vine si fura
Cate mere a furat Ciresel cel agitat?

        Nu te supara, frate! Ingana el, zambind sagalnic. E tarziu!

Intr-un cos cu viorele
Sedeau doua pasarele
Amandoua ciripesc:
Eu pe tine te iubesc!- adauga nostalgic, inchizand usa.

      Plec si eu spre birou. Doi pasi de urias– am evitat o balta lungita la soare, apoi un pas de furnica pentru a ma strecura printre materialele lasate in drum de cei ce reabiliteaza blocul… Trei pasi inapoi! Am uitat aparatul foto pentru reuniunea de disera. Ajung la birou. Cat e ora, lupule?! ma intreaba mai in gluma, mai in serios, seful.  Ridic din umeri, zambesc si ma recunosc invinsa astazi: E ora mesei… pentru unii. Eu astazi voi sari peste masa, ca-n jocurile foamei si in pauza voi recupera minutele de intarziere.

Ursul doarme şi viseaza       
Că papucii lui dansează…   

         Inchid ochii si plutesc intr-un vals trepidant. Ritmurile argentiniene ma poarta in tinuturi magice. Lucrez si ascult muzica. Este singura modalitate de a ma concentra si de a reusi sa termin tot ce am de citit pentru proiectul de maine. Ia doua carti, mai ia trei si inca doua- spune seful. Ma simt de parca am juca Macao si nu pot scapa de urzeala astrelor.

Rezistenţă, pace şi cadenţă 
Cine nu mai poate,
O mână la spate! cant in gand si imi reiau activitatea.

Deschide urechea bine
să vedem ghiceşti ori ba,       
Cine te-a strigat pe nume,   
Hai ghiceşte, nu mai sta.    

         Imi dau castile jos. M-a strigat cineva. Sa fi fost seful sau secretara. Ii privesc cu atentie…

Foc, foc, ce vedeţi,         
La nimeni să nu spuneţi;.  

        Acum inteleg de ce mi s-a spus: stai un joc! Job-ul l-a castigat ea. Ceea ce ea nu stie, este ca :

El are o nevastă,
El are o nevastă.
Ura, drăguţa mea!
El are o nevastă.

       Iar la nunta lor, ea a castigat la Călcatea… Ma leg la ochi cu esarfa imaginara a discretiei. Imi doresc sa se infiinteze scoala de lupta impotriva indiferentei, incertitudinii, incorectitudinii si altor in-uri. Pana atunci insa joc Baba oarba si jur pe rosu ca am sa schimb pozitia biroului- ma voi muta la fereastra. Teiul ma va invalui in parfumu-i imbietor. Voi putea zari razele rosiatice de la apus… Cat e ora Imparate Luminate? O pornesc  topaind mai ceva ca la elasticul, spre reuniunea de 10 ani. Am luat cu mine albumul de la banchet- o amintire draga sufletului meu. Voi revedea colegii din facultate:

Un marinar de la Marina, 
 Avea si el o balerina…

      Oare or mai fi impreuna? Timpul se scurge ametitor si la miez de noapte, printre ropote si tunete o pornesc spre casa, epuizata dupa o zi trepidanta.

Podul de piatra s-a daramat   
A venit apa si la luat!.

Pana se va face altul, pe rau in jos sau in sus, o sa ocolesc jumatate de oras.

Batista-i parfumată
Se află la o fată
La fata cea frumoasă,
Pe care o iubesc! – imi sopteste iubitul, in prag. Nu apuc sa-i raspund pentru ca stomacul meu aminteste de Jocurile Foamei… Ma asteapta o cina romantica, cu lumanari parfumate, petale de trandafiri si rasfat. Copilul e la mama, jucariile de plus dorm, cuburile s-au ghemuit tacute intr-un ungher. Noroc ca am repetat de mica scenariul jocului de-a mama si de-a tata. Acum totul e diferit, joaca e un vulcan, profunda, matura, pasionala,  joaca e dusa la rang de arta ….

…şi iată, m-am trezit

• că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
• încât abia pot merge printre ele
• fără să mă rănesc.
•  E un sentiment dulce acesta,
• de trezire, de visare… (Nichita Stanescu)

– Si m-am jucat , amintindu-mi cu drag de minunile copilariei.

Din pasiune pentru IT

      – Buna ziua! Va prezentam astazi primul numar al revistei Din pasiune pentru IT editata de MediaDot. Stam de vorba cu senior-editorul revistei. Spuneti-mi, va rog, cum v-a venit aceasta idee. Stim ca MediaDot este un magazin online de electronice, jocuri PC si componente de calculatoare de succes; de ce si o revista?

         – Buna ziua! Intr-adevar MediaDot este un magazin online unde puteti gasi tot ceea ce va doriti in materie de IT. Revista este un pas in plus spre iubitorii acestei lumi fascinante si stralucitoare a cumparaturilor de componente IT online. Ne dorim sa  prezentam oamenilor idei, solutii, sfaturi pentru alegeri intelepte. Cumparaturile online au crescut simtitor in ultimii ani. Pe de alta parte se remarca un interes ridicat fata de sursele de informare folosite inainte de a cumpara un produs: pe langa forum componente si cunoscuti, revistele de specialitate au si ele o influenta majora. De aici si idea de central a revistei: pasiunea pentru IT, sfaturi intelepte..

           Regasiti in revista, pe langa editorialul saptamanii, bi-interviul saptamanii, un jurnal de bord din viitor, cateva sfaturi ale expertilor in IT si multe alte informatii utile.

           – Suna interesant. Va multumim si va invit sa ramaneti alaturi de noi. Asadar, va prezint in continuare cateva articole din primul numar al revistei Din pasiune pentru IT.

             In prima pagina avem editorialul saptamanii: Viata e un joc

•   Copilul râde:
• “Întelepciunea si iubirea mea e jocul!”
•    Tânarul cânta:
• “Jocul si-ntelepciunea mea-i iubirea!”
•  Batrânul tace:
• “Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!”  (Lucian Blaga – Trei Feţe)

           In zori, scrutand ceata laptoasa in cautarea acelui nu-stiu-ce care sa-mi bucure sufletul hamesit dupa crampeie de frumos, mi-au revenit in minte versurile lui Blaga. Jocul are un rol important in toate etapele vietii. Este un mod de a invata, de a socializa, de a dobandi abilitati, o modalitate de autocunoastere si de a-ti depasii limitele, jocul este esenta vietii. Ne jucam in viat reala, ne jucam in lumea virtuala. Gama de jocuri este ampla si se pliaza pe orice tip de temperament, caracter, personalitate. Jocuri de logica, jocuri de strategie, jocuri de simulare, de aventura, de actiune, de role-play ne regasim in ele, ne identificam cu eroii iar timpul si spatiul dispar. Jocul este o modalitate de a impietri clipa, de a trai momente unice, de intensitate maxima. Adrenalina, magie, spontaneitate, suspans, sunet si culoare toate ne transpun intr-o lume deosebita. Evoluam odata cu jocurile si jocurile evolueaza odata cu noi. Iar daca joaca presupune o stare specifica instinctuala, jocul inseama conventie si deriva din dorinta ancestrala de cunoastere a lumii. Realul este transfigurat in planul fictional si e conturat prin regulile respectate de jucatori. Viata este un joc, nu o joaca si mi-am propus ca astazi sa va amintesc importanta ei si sa va determin sa patrundeti pe taramul magic al jocului, sa fiti eroi pentru cateva ore.

          In pagina a doua regasim bi-interviul saptamanii. Invitatii de astazi fiind doua placi video: Sapphire Radeon HD 7990 AMD si GeForce  GTX 690 NVidia.

                                 

            Aveti 30 de secunde pentru a ne convinge ca meritati titlul de Cel mai bun, cel mai rapid

Sapphire Radeon HD 7990 AMD –   Plăcile grafice ATI Radeon oferă aproape o mare putere de procesare graţie procesorului grafic ce reuneşte peste 4096 procesoare de stream. Rapiditatea este atuul meu, ma caracterizeaza pe deplin, asa ca dau cuvantul concurentului meu de la (I)Nvidia – GeForce GTX 690.

GeForce  GTX 690 – Eu as vrea sa spun doar atat: procesor grafic 2*GK104 si NVIDIA 3D Vision Surround. Cu mine succesul e garantat la orice joc, chiar si cele cu setari Ultra in Full HD la pentr 50FPS-uri.

                 Sapphire Radeon HD 7990, care este atitudinea dvs fata de pini?

          Este cunoscut faptul ca placa video Sapphire Radeon HD 7990 este bazata pe un chip pe 28nm. Astfel, ca urmare a diminuarii consumului energetic, va fi posibila utilizarea a patru conectori de alimentare cu sase pini (fata de placile comune cu doi conectori cu opt pini), urmand a fi mentinute interfata cu memoria grafica pe 768 biti, cantitatea de 6 GB de memorie GDDR5, precum si cele 4096 de procesoare de flux (stream processors).

                GeForce  GTX 690 Nvidia, aveti vreo legatura cu overclocking ?

        Da. Am fost conceput sa rulez cele mai performante jocuri PC, la rezoluţii şi setări de imagine ultra-high, avand un potential de overclocking extins oferind acces la fiecare bit de putere pe care placa il poate oferi. Capacitatile mari de overclocking sunt posibile multumita design-ului unic, ce integraza tehnologii avansate de racire ce asigura un potential fantastic pentru overclocking.

      Asteptam votul cititorilor si in numarul doi al revistei vom anunta cine este castigatorul titlului Cel mai bun , cel mai rapid. In ceea ce ma priveste, votul meu se indreapta spre GeForce  GTX 690 Nvidia.

          In pagina a treia puteti gasi un jurnal de bord: Amintiri din viitor.

       Vin‘ la baba sa-ti citeasca viitorul in globul de cristal. Ia spune-mi, de ce sa-ti ghicesc?

–       Pai spune-mi cum voi fi la batranete… Mai prind 80 de ani?

–       O lecuta sa vad mai bine… A… prinzi 80, cu bataie.

–       Si? Si? Cum ma vezi?

–       Esti o batranica energica, cocheta si in pas cu tehnologia. Te trezesti, descrii un cerc cu mana pe fereastra, afli vremea, arunci cateva fructe proaspete intr-un minirobotel pentru un cocktail de vitamine si sanatate. Te vad in living, pe canapea. Pe peretele din fata se proiecteaza stirile.

–       Hm… Suna interesant …

–       Stai… Vad ceva bizar: pare a fi o piscina insa lumea este imbracata, iar ceea ce ar trebui sa fie apa, este un lichid care insa are o proprietate aparte – nu uda hainele. Oricum distractia e mare.

–       Ar fi bine sa fie asa cum spui, ca nu ma vad in costum de baie la 80 de ani…

–        Te vad la drum de seara, iarna, la o mare reuniune, o lansare, aparatura it… Cred ca e vorba de un laptop sau ceva de genul acesta. Stai… e o bijuterie inteligenta, un produs complex in care sunt incorporate: un mininotebook subacvatic cu capacitati de redare tridimensionale, un mobil, un GPS, Scanner, o camera video si un aparat foto. Are un fel de manusa tridigitala.

–       Si sunt eu acolo? Nu sunt prea priceputa la calculatoare. Placa video, procesoare sau hard disk – sunt cuvinte dificile pentru mine. Parca ar fi limbi straine…

–       Da, da… Te vad. Esti foarte incantata si te descurci minunat. Te vad cum desenezi un @ in palma pentru a verifica mail-ul, un cerc pe brat pentru a vedea ora sau atingand o coala alba de hartie pentru a rasfoi un ziar, a citi o carte sau pentru a vedea filme.

–       Pai pare foarte simplu si interesant…

– Ia stai. Vad in Egipt, printre mumii si faraoni.

– EU? Cum am ajuns acolo? Sunt in vacanta?

– Nu. Stai. Te joci si esti tare prinsa. Pare a fi un joc de inteligenta combinat cu strategie. Vad ca te pasioneaza jocurile de logica si genul acesta de jocuri a prins amploare. La fel ca si cele 3 D. Vad ca jocurile au mai multe variante predefinite si poti alege in functie de preferinte, stare, dispozitie.

–       Ia stai! Ce vad?  Ti-ai pus ochelari…

–       Pai port de la 12 ani… dar am lentine. O sa revin probabil la ochelari.

–       Nu te grabi. Asculta ce zic. Globul de cristal mi te arata cu o pereche de ochelari activi si cu un emitător infrarosu cu raza lunga de actiune, care permit redarea de imagini stereoscopice3D clare, luminoase si cu profunzime de câmp (DOP), la rezolutie maxima si fara nicio restrictie in privinta unghiului de vizualizare…

–       Si ce fac cu ei?

–       Vezi filme 3 D…. Hm…Iar la jocuri. O sa ai o suparare.

–       Spune repede, ce zice globul?

–       O sa fii intr-un impas. O sa apara un device nou prin vara si o sa ai o cearta cu cineva apropiat. Ti-l face cadou dar tu-l refuzi la inceput ca pare complicat …

–       Si?

–       Pare ca te razgandesti repede, pentru ca te vad apoi tare incantata. Un fel de notebook mic si usor cu comanda vocala si jocuri incorporate. Seamana cu o gentuta care are mai multe fete, ca sa o poti asorta la tinuta de peste zi.

–       Ehe, asa da. M-ar incanta. Ar fi foarte simplu de utilizat si pentru cei mai in varsta. Mi-e greu sa ma imaginez cu mainile tremurande tastand si nimerind iconitele de pe deskop …

–       Da, o sa fi nedezlipita de el. Are si camera web si te vad vorbind mai toata ziua cu fata, cu nepotii. Se pare ca are si sunet deosebit, surprinzator de curat si puternic. Vad si niste jocuri muzicale sofisticate, bazate pe cultura muzicala.

– Se poate. Ador muzica. Pacat ca acum nu sunt astfel de jocuri educative.

– O sa fie multe si o sa poata fi descarcate instant de pe MediaDot.

– Pai acest magazin online exista si azi.

– O fi, nu stiu. Globul de cristal imi arata ca va fi si peste 80 de ani.

– Ca bine mai zice globul tau de cristal… Abia astept sa treaca timpul, sa vad cum o sa arate toate minunatiile acestea.

– Hai, da la baba un banut si iti dau si un joc de ghicit in carti, cafea, tarot, la domiciliu, ca m-am modernizat si io, sa fiu in pas cu tehnologia….

Ei dupa o asemenea incursiune in viitor, sa mergem la pagina a patra sa vedem un top al jocurilor actuale, iar daca doriti sa aflati sfatul specialistului in IT in legatura cu achizitionarea unei placi video, va invitam sa cumparat primul numar al revistei  Din pasiune pentru IT.

Aceasta revista a fost conceputa cu drag pentru Superblog 2013