Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Aventuri’ Category

            Lunile s-au scurs cu repeziciune… Replica deja devenita banala si arhi-utilizata. Insa cum as putea sa inghesui in cateva randuri o multime de experiente pozitive si negative. Am cam pierdut sirul evenimentelor de la ultima postare. Viata a luat-o la trap, gonind vijelios lasand in urma un amalgam nedecantat de sentimente. Au trecut peste noi nenumarate otite (spun nenumarate pentru ca literalmente le-am pierdut sirul), o scarlatina, o enterocolita ce s-a incapatanat sa ne faca cunostinta cu camera unui spital, o saptamana pe litoral, una in varf de munte, o nopte magica- Noaptea de Sanziene si nu in  ultimul rand un spectacol- o poveste a 85 de inimi care au batut in acorduri magice si au soptit in cor Povestea lui Plousine, povestea lor.

              Este al doilea an in care cu inima trepidand de emotie am urmarit miscarile gratioase ale unor fetite pasionate de balet, toate indrumate de bagheta magica a unui om special- dna Jaqueline Bratu. Energica, pasionata de balet, indragostita de frumos, dna Jaqueline reuseste cu maiestrie sa determine 85 de fetite sa danseze la unison. Le invata ce inseamna sa se ajute, ce inseamna echipa, sa se sincronizeze, sa asculte, sa aiba rabdare si cel mai mult sa iubeasca arta, muzica, dansul. Si pentru cei care au copii sau lucreaza cu ei, le este usor sa-si imagineze ce haos pot crea 85 de fetite intre 4 si 12 ani… Celorlalti le sugerez sa inchida pentru o clipa ochii si sa-si imagineze o camaruta de 10 m patrati plina de hainute de fetite si de 85 de zane care vorbesc deodata, care au ceva de spus. Unele se intreaba de ce nu au fost alese soliste, altele de ce rochita celeilalte este galbena si a ei e roz, un pitic timid e curios ce e in cadoul celuilalt pitic, un amoras intreaba cand va dansa pe poante si tot asa…. 85 de suflete sensibile, pline de idei, de intrebari, de curiozitati, de nelinistit. O singura inima vibreaza in ritm cu ele si stie sa le raspunda la intrebari, sa le potoleasca nelinistile, sa le incurajeze, sa le explice si sa le invete ca fiecare rol este important, iar spectacolul final e magic. La final, aplauzele salii, florile, zambetele, pozele toate  sunt marturie ca eforturile au meritat si ca, intr-o lume coplesita de pragmatism si rutina, mai exista si oameni speciali care simt altfel, care vad dincolo de aparente.

            A fost un spectacol coplesitor, povestea, costumele fascinante, amorsi, printese, caprifoi, pitici, zane, caluti, papusi si alte persoanje de vis au dansat si ne-au purtat intr-o lume perfecta, unde inteligenta si frumusetea si-au dat mana cu bunatatea, candoarea, gratia si speranta. In fiecare suflet se infiripa un vis- acela de a deveni o balerina adevarata, de a fi aleasa Lebada principala in Lacul Lebedelor.

          Am urmarit cu Andreea de zeci de ori Lacul Lebedelor, am citit libretul si a interpretat in stilul ei pasajele pe care le-a indragit cel mai mult. Au fost momente in care a fost trista ca si-ar fi dorit alt rol, au fost momente in care s-a identificat cu amorasii si a intrat in rolul papusii, iar in final a fost fericita de toate aplauzele si florile primite. Am intrebat-o la un moment dat, intr-o doara daca mai vrea din toamna sa continue cursurile, iar raspunsul ei a venit rapid: evident. -rostit fara nicio ezitare. Stie ca vor fi momente dificile, pozitia 5 ii da de furca uneori, insa isi doreste cu ardoare sa primeasca poante, sa fie si ea aleasa solista, sa danseze, sa fie o lebada….

           Si pentru ca nimic nu-i mai graitor ca o imagine, va las sa admirati crampeie din spectacol si sa va umpleti sufletul cu frumos.

DSC_9286 DSC_9290 DSC_9321 DSC_9381 DSC_9395 DSC_9407 DSC_9414 DSC_9432 DSC_9442 DSC_9452 DSC_9521 DSC_9574 DSC_9609 DSC_9632 DSC_9702 DSC_9704 DSC_9710

Read Full Post »

Pastele se apropie rapid si avem un pretext in plus pentru a ne juca, a exersa abilitati ca atentie, indemanare, rabdare. Asadar, am incercat sa realizam un ou vesel cu cateva materiale pe care le aveam la indemana.

  •  Materiale necesare:
  • – un ou din polistiren
  • – cateva ace de gamalie cu capatul mai gros si colorat
  • – coli colorate/foi gumate sau carton din care se decupeaza floricele, stelute sau alte modele in functie de inspiratie.

Modalitatea este simpla:

se aranjeaza floricele pe ou fixandu-le cu acele. Desi am fost putin ingrijorata de ideea de a folosi ace, temerile mi-au fost spulberate in primele 30 de secunde, vazand cu cata atentie le manuia piticuta. Asa ca recomand activitatea pentru copii incepand cu 4 anisori. Va las sa va bucurati de poze si sa va inspirati, sa va jucati cu cei mici.

In cazul in care nu aveti ou de polistiren, puteti sa decupati un ou din caron pe care sa lipiti modele. Nu arata la fel de interesant, insa este o activitate prin care isi dezvolta indemanarea. Pentru copii peste 4 anisori, recomand sa-i lasati sa decupeze ei oul (dupa un contur desenat de adult sau chiar de ei), chiar daca nu va fi perfect. Obiectivul este ca cei mici sa invete sa coordoneze miscarile mana/ ochi. Zilele urmatoare voi veni si cu alte idei de activitati usoare, rapide, cum sa va jucati si sa invatati alaturi de copilasii vostri.

DSC_7975 DSC_7976 DSC_7977 DSC_7978 DSC_7979 DSC_7980 DSC_7981 DSC_7982 DSC_7999 DSC_8000 DSC_8001

Read Full Post »

tn1_ce_mananca_un_copil_istet_v2_aIata ca a sosit momentul sa va impartasesc titul celei de-a doua carti aleasa de la Editura All, in campania vALLuntar: Ce mamanca un copil istet, autori : Patrick Holford si Fiona McDonald Joyce. De ce aceasta carte? Pentru ca alimentatia joaca un rol important intre elementele care ajuta un copil sa fie istet, fericit si il ajuta sa se dezvolte armonios. Si apoi o hrana sanatoasa este utila nu doar copiilor ci si adultilor…

Cartea m-a fascinat din prima clipa: arata minunat, are foile lucioase si fiecare detaliu emana calitate. Am rasfoit-o curioasa si mi-a placut tare mult: e scrisa usor, are paragrafe subliniate, are la finalul fiecarui capitol o rubrica mica: Reguli de aur, un fel de esenta esentei, concluzia care merita a fi retinuta.

Cartea este structurata in doua parti: Partea I dedicata catorva principii de baza pentru o alimentatie sanatoasa. Dintre capitolele prezentate cele mai interesante mi s-au parut: Modul in care hrana contribuie la dezvoltarea creierului si cel dedicat alergiilor alimentare si sensibilitatii la produsele chimice. Partea a II-a cuprinde: O lista de cumparaturi -foarte inspirata si utila si sfaturi pentru a gati sanatos. Iar ultima parte, care mie imi place teribil se numeste Retete.

Am aflat care sunt alimentele esentiale pentru creier (grasimile esentiale, o dieta cu consum redus de zahar si cu indice glicemic scazut, vitaminele si mineralele, proteinele si aminoacizii, fosfolipidele) si alimentele care trebuie evitate: grasimile periculoase (cele care se gasesc in alimentele prajite in baie de ulei, in prajiturile, biscuitii si preparatele de patiserie din comert), zaharul rafinat, aditivii alimentari chimici.

Cateva chestionare m-au ajutat sa aflu daca pitica mea baneficiaza de suficiente grasimi esentiale, daca mananca prea mult zahar, daca beneficiaza de suficiente vitamine si minerale si alte informatii utile pentru a constientiza micile erori din alimentatia zilnica.

Dupa cateva pagini de sfaturi si idei, urmeaza partea cea mai atractiva: partea distractiva si care provoaca dezordine : gatitul. Toate retetele prezentate au fost concepute avand in vedere trei principii:

  1. Sa fie usor si rapid de preparat pentru parintii care nu dispun de prea mult timp si energie
  2. sa placa intregii familii
  3. sa fie atat delicioase, cat si hranitoare.

In plus, unele retete sunt furnizate si cu trucuri pentru mofturosi, variante si sugestii de servire, alternative pentru cei alergici la anumite alimente. Tehnicile de gatit, planificarea meniului ideile de retete pentru micul dejun, gustari, mese in familie, diete vegetariene, bauturi si cocktail-urile, toate mi-au dat idei pentru a gati  si a ma asigura ca piticuta primeste toate substantele ulite pentru a fi sanatoasa si isteata.  Abia astept sa incerc Prajitura cu branza si ciocolata care este bogata in grasimi esentiale si slab alergenica. Ce ziceti, va tenteaza?

Acest articol face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.

Read Full Post »

Anul acesta Campania vALLuntar este deja la editia a II-a. Dupa ce am ales cartile, a urmat joaca. Recunosc ca mi-a fost greu sa ma decid, insa in final, m-am hotarat asupra unei carti puzzle din care sa si invatam lucruri interesante si sa ne si putem juca: Invatati cu puzzle Elefantii. Cartea este in format mare si contine 5 puzzle-uri fiecare format din 48 de piese. Pe langa puzzle, mai regasim si informatii despre Colosii cu trompa, despre rolul acestora, ce mananca, cum si cu ce se joaca, unde traiesc si multe alte detalii interesante despre viata acestora.

  • Andreei ii place tare mult sa faca puzzle si o incurajez pentru ca sunt multiple avantajele unei astfel de activitati:
  • – dezvolta rabdarea
  • – dezvolta atentia
  • – dezvolta indemanarea si coordonarea mana -ochi

Si cand nu ne jucam cu puzzle pentru a reconstitui imaginile superbe, exersam cititul. Si este tare usor, pentru ca are scrisul mare, sunt putine cuvinte pe pagina ceea ce ii incurajeaza pe cei mici. Si ce poate fi mai incitant pentru un copil de doar 4 ani si jumatate decat sa afle singur din paginile cartii cate kg de mancare consuma un elefant in fiecare zi si cat de mult adora sa se balaceasca in noroi.

Cartea este viu colorata, rezistenta, atractiva si foarte utila pentru zilele in care vremea nu ne permite sa ne jucam afara. Seria mai cuprinde si :

  • – Cum vorbesc animalele
  • – Delfinii
  • – Circul din poveste
  • – Lumea de basm a nimfelor.

In concluzie, ma bucur de alegerea facuta si va recomand colectia Smartkid daca vreti sa invatati copiii despre aceste animalute si sa va jucati in acelasi timp.

Acest articol face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.

DSC_7929 DSC_7930 DSC_7931 DSC_7932 DSC_7933 DSC_7934

Read Full Post »

Primavara a venit cu o frenezie de culoare, parfumuri si o surpriza placuta. Ne-am inscris la programul pentru copii : Domnul Do si Domnisoara LA, program organizat  De Dragul Artei la Muzeul George Enescu. 

 Recunosc ca am fost placut surprinsa de faptul ca totul a fost bine organizat, parintii au fost punctuali, toate informatiile au fost adaptate varstei copiilor. Timpus s-a scurs uimitor de repede, copiii au fost implicati in discutii, s-au jucat si s-au simtit importanti.

 Mi s-a parut o idee geniala de a ne muta dintr-o camera in alta a muzeului. Am vazut astfel camera Domnului DO, intunecata si sobra, apoi camera Domnisoarei La, incapere foarte luminoasa si vesela. In fiecare camera ne-am jucat altfel, am facut cunostinta cu notele muzicare, cu portativul, am ascultat cum suna marmura, sticla, bronzul, lemnul. Ne-am jucat, am ascultat, am observat ceea ce era in muzeu.

Iar la final copiii au creat o poveste muzicala, jucand fiecare un rol important, lunad astfel contact cu diverse instrumente muzicale adevarate: tobe, fluiere, triangluri, vioara, chitara, clopotei, pian, clopoței, triangluri, castaniete. 

Andreei i-a placut tare mult si si-ar fi dorit sa stam acolo pana noaptea tarziu, sa se joace, sa viziteze camerele palatului, sa ii spun povesti despre compozitor, sotia lui si obiectele lor incarcate de istorie. A fost o experienta frumoasa, placuta, interesanta.

Cei de la De Dragul Artei mai au si alte programe interesante si in masura timpului si resurselor disponibile vom mai alege si alte activitati propuse de ei.

DSC_7927 DSC_7925 DSC_7923 DSC_7917 DSC_7912 DSC_7910 DSC_7907 DSC_7904 DSC_7900 DSC_7894 DSC_7874 DSC_7861 DSC_7854

Read Full Post »

O noua viziune a sentimentelor

  • şi iată, m-am trezit
  • că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
  • încât abia pot merge printre ele
  • fără să mă rănesc.
  •  E un sentiment dulce acesta,
  • de trezire, de visare,
  • şi iată-mă fără să dorm,
  • aievia văd zeii de fildeş… (Nichita Stanescu)

          Nu. Nu este vorba despre o analiza a propriilor sentimente. Pasesc cu pasi timizi in lumea celor mici. Nu stiu care este varsta potrivita a aparitiei fluturilor in stomac, sau daca se poate vorbi de o varsta potrivita… Stiu doar ca mai in gluma, mai in serios, toamna a venit nu doar cu o frenezie de culori ci si cu o rapsodie de sentimente si preocupari noi pentru Andreea. La cei patru anisori a declarat ca este indragostita, ca ii place un anumit coleg de gradinita. Vesela, poznasa, mi-a marturisit ca l-a imbratisat, ca au facut nunta, cu petrecere la gradinita si au deja un bebe (de jucarie ). Pe perioada vacantei, intr-un moment de cumintenie, m-a intrebat daca stiu de ce e trista. Am ridicat din umeri, pregatita sa ascult noi dezvaluiri. Printre suspine mi-a spus ca ii e dor de Stefan si ma certa ca nu am numarul lui de telefon. Intr-alta zi, venind de la serviciu, mi-a zis sa-i cumpar o rochie luuuunga de mireasa ca ea se marita (din nou) cu Stefan. Am intrebat-o, in gluma, daca el stie. A zambit sagalnic si mi-a raspuns: Nu, iar daca nu vrea, o sa ma marit cu Razvan (un baiat de vreo 13 ani pe care-l cunoaste de mica).

          Uneori este foarte preocupata de subiect, imi pune intrebari despre nunta, tatici si mamici, despre bebelusi, imi povesteste despre cum se joaca cu Stefan. Alteori e liniste. Tendinta mea este sa iau totul ca pe o joaca, o toana de zana mititica. Insa seriozitatea ei si rationamentele cu care isi argumenteaza anumite teorii ma determina sa imi pun intrebari de genul: oare cat e de intens ceea ce simte?

     Si ca un raspuns venit din zenit, misterul a fost partial elucidat. Sentimentele la varsta de patru anisori sunt destul de intense incat sa poata afecta micutii protagonisti. Cum? Ducand-o la gradinita astazi, am aflat de la mama unei colege de grupa ca fetita respectiva nu mai vrea sa vina la gradinita, ca a fost trista toata vacanta si a suferit pentru ca: Andreea i-a furat boyfriend-ul…

              Am zambit in prima faza. Insa seriozitatea cu care mamica ei a tratat situatia, faptul ca deja exista o problema legata de sentimente, relationare, comunicare, m-a pus pe ganduri. Cum poate o fetita de patru anisori sa fure prietenul alteia?

           Eu as fi avut o abordare diferita. Se prea poate ca respectivul coleg sa se fi reorientat, sa prefere pentru o anumita perioada de timp sa stea mai mult in compania altei fetite. Oricum privita in ansamblu situatia este deosebita. Pana la urma vorbim de persoane capabile sa aiba preferite, sa aleaga, sa aiba optiuni. Poate ca cei mici nu sunt atat de constanti in alegerile facute, dar cine ar putea sa-i condamne? Sa privim o clipa la adultii (presupus maturi) din jurul nostru, la alegerile lor si media duratei unui cuplu.

        Asa ca mici sau mari, sentimentele ne invaluie in aura lor misterioasa, ne schimba, ne modeleaza. Modul in care le percepep, cum acceptam sau nu soaptele inimii depinde de fiecare in parte. A experimenta face parte din procesul de maturizare, de descoperire si autodescoperire. Asadar nu pot decat sa ma bucur ca nu se joaca exclusiv cu fetitele, cum fac majoritatea la varsta ei, ca uneori prefera compania baietilor. Consider ca asa invata sa relationeze, sa interactioneze cu ei si poate la maturitate va avea o noua viziune a sentimentelor care sa-i asigure clipe de fericire.DSC_7053 0_1

Read Full Post »

Oameni de zapada, oameni de vis

    0_2   Ninge cu zambete, ninge cu chicoteli si voiosie. Inceputul de an vine cu fulgi mari care se astern poznasi peste tristetile anului care tocmai s-a incheiat. Am pasit impreuna cu Andreea in parc, eu cu gandurile intoarse pe toate partile, ea topaind frenetic. Cu fiecare pas ma adanceam intr-o lume de poveste: saniute, harmalaie, rasete, copii dandu-se de-a dura prin zapada. Oamenii de zapada susoteau sagalnic, fulgii dantuiau zglobii. Nu, nu eram la munte si nici nu ma intorsesem in vis in anii copilariei mele, ani in care rontaiam din fularul inghetat si faceam cazemate din zapada, ani in care timpul se oprea iar frigul nu era asociat cu iarna ci cu atmosfera inghetata creata de anumiti adulti mult prea seriosi.

             Eram rupta de realitate, de griji, de temeri, de nelinisti. Veselia molipsitoare a Andreei, chiotele si atmosfera relaxata, toate mi-au umplut sufletul.  Respiram zambete.  Respiram…

         Asa am inceput anul, pline de energie, de ganduri frumoase, de emotii si nostalgii. Privesc in urma si imi vin in minte clipele speciale petrecute cu Andreea, zilele relaxante de la malul marii, fosnetul copacilor din munti, momentele de tandrete, replicile neasteptate… A fost un an in care am intalnit persoane speciale, oameni deosebiti, oameni de vis… Au fost si nopti grele pline de ganduri rasucite si desperecheate, au fost si ore de rataciri in labirintul propriului, eu neinteles de mine, cu atat mai putin de cei din jur. In final adun minutele albe, scad clipele negre si in final raman cu o senzatie placuta, de bine.

         Privesc pozele din anul care tocmai s-a scurs si zambesc. Sunt aspecte care ma nemultumesc si ma intriga insa, imi dau seama ca ele vor fi mereu acolo, ca reversul unei medalii. Tot ce imi doresc pentru noul an este sa adun cat mai multe zambete, sa fac tot ceea ce-mi murmura inima, sa calatoresc, sa citesc, sa copilaresc, sa fiu creativa, sa-mi fac prieteni, sa savurez, sa iubesc, iar la final sa fiu fara regrete de genul: ce ar fi fost daca

         Omultul de zapada ma priveste senin. Desi are inima inghetata, el ne zambeste mereu sagalnic. Anotimpurile trec, insa stie ca ne vom revedea iar si iar, ca va fi din nou in centrul atentiei intr-un decor de vis, cu stelute dansatoare si chiote de  veselie. Simt ca va fi un an deosebit, senin si intens ca o zi de sanius. 0_1

Read Full Post »

Older Posts »