Feeds:
Posts
Comments

Archive for the ‘Versuri pentru cei mari’ Category

AMOR CONSTANTE MÁS ALLÁ DE LA MUERTE

                                                                        Francisco de Quevedo y Villegas

Cerrar podrá mis ojos la postrera
Sombra que me llevare el blanco día,
Y podrá desatar esta alma mía
Hora, a su afán ansioso lisonjera;

Mas no de esotra parte en la ribera
Dejará la memoria, en donde ardía:
Nadar sabe mi llama el agua fría,
Y perder el respeto a ley severa.

Alma, a quien todo un Dios prisión ha sido,
Venas, que humor a tanto fuego han dado,
Médulas, que han gloriosamente ardido,

Su cuerpo dejará, no su cuidado;
Serán ceniza, mas tendrá sentido;
Polvo serán, mas polvo enamorado.

Finala umbră-mi va putea închide
Cu ochii mei a zilelor lumină,
Şi dezlega acest suflet, ce se-alină
Astâmpărându-şi poftele avide

  • Astâmpărându-şi poftele avide
  •  Dar chiar arzând, memoria va şti de
  • Celălalt mal al Stixului să-mi vină;
  • Pe ape şti-va-mi flama să se ţină,

 

  •  Sfidând de-a pururi legile rigide.
  • Suflet, ţinut de zei în închisoare;
  • Vine, ce flăcările mi le-mbată;
  • Şi măduvă, de foc înălţătoare;

 

  •   Şi-or pierde corpul, dorul niciodată;
  •  Vor fi cenuşă, însă simţitoare;
  • Ţărnă vor fi, dar ţărnă-namorată
Advertisements

Read Full Post »

  

  • S-a sfaramat cerul
  • alunecand in sufletul meu.
  • Cioburi negre
  • imi fulgera prin degete.
  • Ma rascoleste
  • necuprinsul infinitului
  • intr-o perpetua cautare
  • a surasului tau.
  • Pe buze
  • se tolaneste nonsalant
  • gustul placerii.
  • Aripi frante
  • plutesc in irisi:
  • Ratiunea a invins!

Read Full Post »