Feeds:
Posts
Comments

Cuvinte șugubețe

        Zambesc si si sufletu-mi rade de veselie. Tocmai ne-am intors dintr-o minivacanta la munte unde ne-am propus sa savuram bogatiile toamnei: vreme calduta, plimbari printre radacini si frunze ruginii, mustul zglobiu si abundenta de legume si fructe. A fost sublim, relaxant si mai ales vesel.

  andreea artistic     O pornim in zori, nerabdatori sa ajungem la Predeal. Pe drum, ca sa o tin ocupata pe Andreea, nazdravana de 5 anisori, ii mai arat pe geam ba un copac deosebit, ba un calut, ba o tuma de oite, repetand astfel animalele domestice si amuzandu-ne de sunetele pe care le emit fiecare. Miau, miua, ham ham, cucuriguu si cate si mai cate. Vedem un magarus indaratnic:

–  Cum face magarusul?

–  Mi-ha, Mi-haaa….- zice ea fara ezitare.

–  Cum??!- o intreb eu, nelamurita.

–  Mi-haaaa, mi-haaaa – ca numele tau , mami- repeta ea. Au urmat minute bune de ras zgomotos in care amandoi, tati si nazdravana piticuta ba ma strigau pe nume, ba imitau magarusul…

         Si uite asa, plini de voie buna, am ajuns la hotel, ne-am cazat si am coborat la restaurant, caci burticile noastre devenisera deja cam zgomotoase.

 –  Buna ziua, cu ce sa va servim, ne intreaba o chelarita binevoitoare.

–  Eu vreau fițicăi si sa nu-mi aduceti fufulicuța ci linguriță – zice repede nazdravana mea.

–   Chelnarita, se gandeste, se uita in meniu, apoi ma priveste intrebatoare.

–   Ce doreste micuta?

–    Ficatei  si ar dori sa-i aduceti o lingurita, in locul furculitei- ii traduc eu mesajul zambind.

–    A…inteleg.

–  Doamna, imi pare tare rau ca sunteti saraca– continua Andreea- foarte serioasa, putin trista.

       Eu o privesc, nelinistita, nestiind de unde a dedus ea ca ar fi saraca. Pitica mea, profitand de momentul de liniste deplina, continua:

–   Pai vad ca aveti blugii rupti. Probabil ca nu ati reusit sa-i mai coaseti.

–  Pai… murmura chelnarita oftand si nestiind ce sa-i raspunda, asa-i moda pe aici.

–   Adica toata lumea-i saraca aici, la munte?

         Doamna zambeste si iese din scena, pentru a aduce mancarea, timp in care eu incerc sa-i explic vorbaretei mele cum este cu moda si cu blugii taiati. Dupa ce terminam felul principal, pana sa fie gata desertul, Andreea deseneaza. Chelnarita aduna farfuriile goale si o intreaba ce deseneaza.

–  Ceva pentru la gradinita. Joi am fost la teatru de papusi si am vazut Motanul Incaltat. Cand ne-am intors la gradinita, doamna ne-a rugat sa desenam ce ne-a placut mai mult.

–  Si ce moment ai ales sa desenezi?

–  Eu am ales sa desenez momentul cand a spus: start la desenat…. Doar ca n-am apucat prea mult ca a venit tati sa mergem acasa, asa ca desenez si acum.

          Evident ca noi ne-am pus toti pe ras de momentul ales, iar piticuta radea mai cu foc, de rasul nostru.

–   Doamna, va rog sa mai imi aduceti o sticla de apa.

–  Sigur, dar ai baut deja toata sticla?

–  Nuuuu, am baut toata apa din sticla! – o lamureste Andreea; sticla este inca pe masa, dar e goala.

         Doamna a plecat, iar eu si tati am mai tras o portie de ras copios.

        Cu burticile pline de bunatati si cu inima plina de veselie  am pornit-o spre camera. Patronul hotelului, un fost prieten bun de-al meu din facultate, m-a salutat politicos si am ramas cateva minute sa mai depanam amintiri. Cum Andreea dadea semne de nerabdare, ne-am despartit, invitandu-l sa ne vedem peste vreo 10 minute la noi in camera la o cafea, la povesti.

         Ajunsi in camera, in timp ce au organizam putin bagajele, nazdravana mea, tup in pat.

–  Iubita, te rog sa nu te sari in pat, nu este voie.

–  Mami, dar buni, de ce are voie?

–  Cum adica?

–  Pai ea spune mereu: ma duc sa ma trantesc putin in pat!

      Zambimagesesc  din nou. Se pare ca azi cuvintele au chef de joaca. Tati s-a dus pana la masina. Eu vreau sa intru in baie. Privesc ceasul si imi dau seama ca ar trebui sa apara invitatul. Mazgalesc repede un biletel pentru tati : Diseara sper sa avem parte de ceva actiune. Daca nu ai …., te rog sa cumperi intre timp. Si mai scriu unul pentru patron: Poate facem un gratar diseara pe la opt. Te interesezi la restaurant daca au cefa de porc si pulpe de pui pentru piticuta? Si repet de trei ori cu Andreea ce mesaj sa-i dea prietenului patron si ce bilet lui tati. Intru in baie, ies din baie, Andreea  statea cuminte si se uita la desene.

–  Mami, a venit si domnul de la hotel si tati. Le-am dat bilete.

–  Unde-i tati?

–  A plecat, a zis ca are putina treaba pe afara.

          Aha, gandesc eu. Iar a uitat. S-a dus la farmacie…. Imi iau galusca (adica nazdravana mea vorbareata) si o pornim la o plimbarica, in speranta sa-i mai consum din energie.

–  Mami, tu cat de mult ma iubesti?

–  Ei.. pana la luna si inapoi.

–   Mami, eu te iubesc pana la…. capat.

–  Minunat! Ii raspund eu, uimita de varianta ei.

–  Mami, ma mai iubesti daca iti spun ceva?

–  Da, mami, ce prostioara ai facut?

–  Pai…. am incurcat biletele.

–  Adica…?!

–  I l-am dat domnului de la hotel pe cel pe care trebuia sa ajunga la tati si..

        Mi s-au inmuiat picioare. O multime de ganduri o luasera la galop prin mintea mea. Deci tati s-a dus la restaurant sa intrebe de carnea de gratar, iar patronul… Oare ce o crede despre mine? E drept ca am fost prieteni buni si ne povesteam multe in facultate, dar au trecut cam 12 ani de atunci. Ce sa fac? Cum sa fac? Ce si cum sa-i spun lui tati?…

–  Mami, ma mai iubesti?

–  Da…- murmur eu, desi imi venea sa o zgaltai si sa o cert.

–  Mami, am glumit. Nu am stiut cum sa le mai dau biletele asa ca nu le-am mai dat deloc. Uite-le.

–  Pai si patronul cand a venit, ce i-ai spus.

–  Nimic, s-a intalnit cu tati pe hol si s-au dus amandoi la o bere. A ramas ca te suna tati mai tarziu.

       Am luat pitica si am strans-o in brate. Dupa ce tot universul se rasturnase, dupa ce nascocisem o multime de scenarii, de variante, furtuna din mintea mea incetase. Zambeam de șotia Andreei .

      Pe seara, 9f004812_ola gratar, le-am povestit celor doi intamplarea si ne-am amuzat copios, imaginandu-ne cum ar fi interpretat patronul mesajul, cum i-as fi spus eu sotului ca s-au  incurcat biletele si ce dovada as fi avut ca nu chiar asa as fi vrut sa fie oferite…. Rasul si veselia au fost sarea si piperul acelei seri magice.

      La culcare, agitata, Andreea m-a rugat sa chemam ingerasul

–  Inger, ingerasul meu… murmuram impreuna rugaciunea care-l cheama pe ingeras sa o protejeze si sa-i aline visele… Eu sunt mic/Tu fa-ma mare/ Eu sunt slab/Tu, fa-ma tare….

–  De ce tare ? Eu nu vreau sa fiu tare ! Eu vreau sa fiu moale si pufoasa ca ursuletul de plus ! – protesteaza vehement Andreea…

–  Bine…. Asa ca, invocarea ingerasului a avut in acea seara cuvinte noi, sensuri noi…

        Toate cuvintele in preajma nazdravanei sunt parca noi, sugubete; unele sunt vechi si pline de intelepciune,  pe altele le inventam special pentru noi, unele sunt pufoase, altele colturoase, insa toate ascund in ele veselia si puritatea copilariei.

         Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea mea, poveste vesela pentru cititorii mei dragi.

Joaca este o arta

Iesi papucule de sub pat
Iesi papucule iesi
Sa mananci si tu ciresi
Iesi papucule iesi.

       Cu pleoapele grele de vise ma urnesc spre o noua zi. Dupa cateva sarituri demne de o experta in Sotronul  printre cuburile si jucariile de plus ce ma privesc amuzante, o pornesc spre bucatarie.

An-tan-tichi-tan
Mutzunache -capitan
Sade lupul pe saltea
Si comanda o cafea
Cafeluta e amara…

      Timpul e cam agitat astazi si minutele au luat-o la trap. Pun de cafea insa aparatul nu ma prea simpatizeaza. Imi propune un joc: Ghici unde-i? Castig. Exact ca in copilarie cand trebuia sa ghicesc in ce mana-i pietricica pretioasa. Acum insa, am descoperit butonul magic. Astept cu gandurile aiurea, ratacite prin noiene de vise si idei indraznete. Imi pregatesc gustarea sanatosa: un iaurt, doua mere… Cafeaua e gata… Profitand de neatentia mea…
Ciresel vine si cere
Ciresica nu se-ndura
Ciresel vine si fura
Cate mere a furat Ciresel cel agitat?

        Nu te supara, frate! Ingana el, zambind sagalnic. E tarziu!

Intr-un cos cu viorele
Sedeau doua pasarele
Amandoua ciripesc:
Eu pe tine te iubesc!- adauga nostalgic, inchizand usa.

      Plec si eu spre birou. Doi pasi de urias– am evitat o balta lungita la soare, apoi un pas de furnica pentru a ma strecura printre materialele lasate in drum de cei ce reabiliteaza blocul… Trei pasi inapoi! Am uitat aparatul foto pentru reuniunea de disera. Ajung la birou. Cat e ora, lupule?! ma intreaba mai in gluma, mai in serios, seful.  Ridic din umeri, zambesc si ma recunosc invinsa astazi: E ora mesei… pentru unii. Eu astazi voi sari peste masa, ca-n jocurile foamei si in pauza voi recupera minutele de intarziere.

Ursul doarme şi viseaza       
Că papucii lui dansează…   

         Inchid ochii si plutesc intr-un vals trepidant. Ritmurile argentiniene ma poarta in tinuturi magice. Lucrez si ascult muzica. Este singura modalitate de a ma concentra si de a reusi sa termin tot ce am de citit pentru proiectul de maine. Ia doua carti, mai ia trei si inca doua- spune seful. Ma simt de parca am juca Macao si nu pot scapa de urzeala astrelor.

Rezistenţă, pace şi cadenţă 
Cine nu mai poate,
O mână la spate! cant in gand si imi reiau activitatea.

Deschide urechea bine
să vedem ghiceşti ori ba,       
Cine te-a strigat pe nume,   
Hai ghiceşte, nu mai sta.    

         Imi dau castile jos. M-a strigat cineva. Sa fi fost seful sau secretara. Ii privesc cu atentie…

Foc, foc, ce vedeţi,         
La nimeni să nu spuneţi;.  

        Acum inteleg de ce mi s-a spus: stai un joc! Job-ul l-a castigat ea. Ceea ce ea nu stie, este ca :

El are o nevastă,
El are o nevastă.
Ura, drăguţa mea!
El are o nevastă.

       Iar la nunta lor, ea a castigat la Călcatea… Ma leg la ochi cu esarfa imaginara a discretiei. Imi doresc sa se infiinteze scoala de lupta impotriva indiferentei, incertitudinii, incorectitudinii si altor in-uri. Pana atunci insa joc Baba oarba si jur pe rosu ca am sa schimb pozitia biroului- ma voi muta la fereastra. Teiul ma va invalui in parfumu-i imbietor. Voi putea zari razele rosiatice de la apus… Cat e ora Imparate Luminate? O pornesc  topaind mai ceva ca la elasticul, spre reuniunea de 10 ani. Am luat cu mine albumul de la banchet- o amintire draga sufletului meu. Voi revedea colegii din facultate:

Un marinar de la Marina, 
 Avea si el o balerina…

      Oare or mai fi impreuna? Timpul se scurge ametitor si la miez de noapte, printre ropote si tunete o pornesc spre casa, epuizata dupa o zi trepidanta.

Podul de piatra s-a daramat   
A venit apa si la luat!.

Pana se va face altul, pe rau in jos sau in sus, o sa ocolesc jumatate de oras.

Batista-i parfumată
Se află la o fată
La fata cea frumoasă,
Pe care o iubesc! – imi sopteste iubitul, in prag. Nu apuc sa-i raspund pentru ca stomacul meu aminteste de Jocurile Foamei… Ma asteapta o cina romantica, 0cu lumanari parfumate, petale de trandafiri si rasfat. Copilul e la mama, jucariile de plus dorm, cuburile s-au ghemuit tacute intr-un ungher. Noroc ca am repetat de mica scenariul jocului de-a mama si de-a tata. Acum totul e diferit, joaca e un vulcan, profunda, matura, pasionala,  joaca e dusa la rang de arta ….

şi iată, m-am trezit

  • că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
  • încât abia pot merge printre ele
  • fără să mă rănesc.
  •  E un sentiment dulce acesta,
  • de trezire, de visare… (Nichita Stanescu)

– Si m-am jucat , amintindu-mi cu drag de minunile copilariei.

Din pasiune pentru IT

      – Buna ziua! Va prezentam astazi primul numar al revistei Din pasiune pentru IT editata de MediaDot. Stam de vorba cu senior-editorul revistei. Spuneti-mi, va rog, cum v-a venit aceasta idee. Stim ca MediaDot este un magazin online de electronice, jocuri PC si componente de calculatoare de succes; de ce si o revista?

         – Buna ziua! Intr-adevar MediaDot este un magazin online unde puteti gasi tot ceea ce va doriti in materie de IT. Revista este un pas in plus spre iubitorii acestei lumi fascinante si stralucitoare a cumparaturilor de componente IT online. Ne dorim sa  prezentam oamenilor idei, solutii, sfaturi pentru alegeri intelepte. Cumparaturile online au crescut simtitor in ultimii ani. Pe de alta parte se remarca un interes ridicat fata de sursele de informare folosite inainte de a cumpara un produs: pe langa forum componente si cunoscuti, revistele de specialitate au si ele o influenta majora. De aici si idea de central a revistei: pasiunea pentru IT, sfaturi intelepte..

           Regasiti in revista, pe langa editorialul saptamanii, bi-interviul saptamanii, un jurnal de bord din viitor, cateva sfaturi ale expertilor in IT si multe alte informatii utile.

           – Suna interesant. Va multumim si va invit sa ramaneti alaturi de noi. Asadar, va prezint in continuare cateva articole din primul numar al revistei Din pasiune pentru IT.

             In prima pagina avem editorialul saptamanii: Viata e un joc

  •   Copilul râde:
  • “Întelepciunea si iubirea mea e jocul!”
  •    Tânarul cânta:
  • “Jocul si-ntelepciunea mea-i iubirea!”
  •  Batrânul tace:
  • “Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!”  (Lucian Blaga – Trei Feţe)

           In zori, scrutand ceata laptoasa in cautarea acelui nu-stiu-ce care sa-mi bucure sufletul hamesit dupa crampeie de frumos, mi-au revenit in minte versurile lui Blaga. Jocul are un rol important in toate etapele vietii. Este un mod de a invata, de a socializa, de a dobandi abilitati, o modalitate de autocunoastere si de a-ti depasii limitele, jocul este esenta vietii. Ne jucam in viat reala, ne jucam in lumea virtuala. Gama de jocuri este ampla si se pliaza pe orice tip de temperament, caracter, personalitate. Jocuri de logica, jocuri de strategie, jocuri de simulare, de aventura, de actiune, de role-play ne regasim in ele, ne identificam cu eroii iar timpul si spatiul dispar. Jocul este o modalitate de a impietri clipa, de a trai momente unice, de intensitate maxima. Adrenalina, magie, spontaneitate, suspans, sunet si culoare toate ne transpun intr-o lume deosebita. Evoluam odata cu jocurile si jocurile evolueaza odata cu noi. Iar daca joaca presupune o stare specifica instinctuala, jocul inseama conventie si deriva din dorinta ancestrala de cunoastere a lumii. Realul este transfigurat in planul fictional si e conturat prin regulile respectate de jucatori. Viata este un joc, nu o joaca si mi-am propus ca astazi sa va amintesc importanta ei si sa va determin sa patrundeti pe taramul magic al jocului, sa fiti eroi pentru cateva ore.

          In pagina a doua regasim bi-interviul saptamanii. Invitatii de astazi fiind doua placi video: Sapphire Radeon HD 7990 AMD si GeForce  GTX 690 NVidia.

                                  Untitled

            Aveti 30 de secunde pentru a ne convinge ca meritati titlul de Cel mai bun, cel mai rapid

Sapphire Radeon HD 7990 AMD –   Plăcile grafice ATI Radeon oferă aproape o mare putere de procesare graţie procesorului grafic ce reuneşte peste 4096 procesoare de stream. Rapiditatea este atuul meu, ma caracterizeaza pe deplin, asa ca dau cuvantul concurentului meu de la (I)Nvidia – GeForce GTX 690.

GeForce  GTX 690 – Eu as vrea sa spun doar atat: procesor grafic 2*GK104 si NVIDIA 3D Vision Surround. Cu mine succesul e garantat la orice joc, chiar si cele cu setari Ultra in Full HD la pentr 50FPS-uri.

                 Sapphire Radeon HD 7990, care este atitudinea dvs fata de pini?

          Este cunoscut faptul ca placa video Sapphire Radeon HD 7990 este bazata pe un chip pe 28nm. Astfel, ca urmare a diminuarii consumului energetic, va fi posibila utilizarea a patru conectori de alimentare cu sase pini (fata de placile comune cu doi conectori cu opt pini), urmand a fi mentinute interfata cu memoria grafica pe 768 biti, cantitatea de 6 GB de memorie GDDR5, precum si cele 4096 de procesoare de flux (stream processors).

                GeForce  GTX 690 Nvidia, aveti vreo legatura cu overclocking ?

        Da. Am fost conceput sa rulez cele mai performante jocuri PC, la rezoluţii şi setări de imagine ultra-high, avand un potential de overclocking extins oferind acces la fiecare bit de putere pe care placa il poate oferi. Capacitatile mari de overclocking sunt posibile multumita design-ului unic, ce integraza tehnologii avansate de racire ce asigura un potential fantastic pentru overclocking.

      Asteptam votul cititorilor si in numarul doi al revistei vom anunta cine este castigatorul titlului Cel mai bun , cel mai rapid. In ceea ce ma priveste, votul meu se indreapta spre GeForce  GTX 690 Nvidia.

          In pagina a treia puteti gasi un jurnal de bord: Amintiri din viitor.

       Vin‘ la baba sa-ti citeasca viitorul in globul de cristal. Ia spune-mi, de ce sa-ti ghicesc?

–       Pai spune-mi cum voi fi la batranete… Mai prind 80 de ani?

–       O lecuta sa vad mai bine… A… prinzi 80, cu bataie.

–       Si? Si? Cum ma vezi?

–       Esti o batranica energica, cocheta si in pas cu tehnologia. Te trezesti, descrii un cerc cu mana pe fereastra, afli vremea, arunci cateva fructe proaspete intr-un minirobotel pentru un cocktail de vitamine si sanatate. Te vad in living, pe canapea. Pe peretele din fata se proiecteaza stirile.

–       Hm… Suna interesant …

–       Stai… Vad ceva bizar: pare a fi o piscina insa lumea este imbracata, iar ceea ce ar trebui sa fie apa, este un lichid care insa are o proprietate aparte – nu uda hainele. Oricum distractia e mare.

–       Ar fi bine sa fie asa cum spui, ca nu ma vad in costum de baie la 80 de ani…

–        Te vad la drum de seara, iarna, la o mare reuniune, o lansare, aparatura it… Cred ca e vorba de un laptop sau ceva de genul acesta. Stai… e o bijuterie inteligenta, un produs complex in care sunt incorporate: un mininotebook subacvatic cu capacitati de redare tridimensionale, un mobil, un GPS, Scanner, o camera video si un aparat foto. Are un fel de manusa tridigitala.

–       Si sunt eu acolo? Nu sunt prea priceputa la calculatoare. Placa video, procesoare sau hard disk – sunt cuvinte dificile pentru mine. Parca ar fi limbi straine…

–       Da, da… Te vad. Esti foarte incantata si te descurci minunat. Te vad cum desenezi un @ in palma pentru a verifica mail-ul, un cerc pe brat pentru a vedea ora sau atingand o coala alba de hartie pentru a rasfoi un ziar, a citi o carte sau pentru a vedea filme.

–       Pai pare foarte simplu si interesant…

– Ia stai. Vad in Egipt, printre mumii si faraoni.

– EU? Cum am ajuns acolo? Sunt in vacanta?

– Nu. Stai. Te joci si esti tare prinsa. Pare a fi un joc de inteligenta combinat cu strategie. Vad ca te pasioneaza jocurile de logica si genul acesta de jocuri a prins amploare. La fel ca si cele 3 D. Vad ca jocurile au mai multe variante predefinite si poti alege in functie de preferinte, stare, dispozitie.

–       Ia stai! Ce vad?  Ti-ai pus ochelari…

–       Pai port de la 12 ani… dar am lentine. O sa revin probabil la ochelari.

–       Nu te grabi. Asculta ce zic. Globul de cristal mi te arata cu o pereche de ochelari activi si cu un emitător infrarosu cu raza lunga de actiune, care permit redarea de imagini stereoscopice3D clare, luminoase si cu profunzime de câmp (DOP), la rezolutie maxima si fara nicio restrictie in privinta unghiului de vizualizare…

–       Si ce fac cu ei?

–       Vezi filme 3 D…. Hm…Iar la jocuri. O sa ai o suparare.

–       Spune repede, ce zice globul?

–       O sa fii intr-un impas. O sa apara un device nou prin vara si o sa ai o cearta cu cineva apropiat. Ti-l face cadou dar tu-l refuzi la inceput ca pare complicat …

–       Si?

–       Pare ca te razgandesti repede, pentru ca te vad apoi tare incantata. Un fel de notebook mic si usor cu comanda vocala si jocuri incorporate. Seamana cu o gentuta care are mai multe fete, ca sa o poti asorta la tinuta de peste zi.

–       Ehe, asa da. M-ar incanta. Ar fi foarte simplu de utilizat si pentru cei mai in varsta. Mi-e greu sa ma imaginez cu mainile tremurande tastand si nimerind iconitele de pe deskop …

–       Da, o sa fi nedezlipita de el. Are si camera web si te vad vorbind mai toata ziua cu fata, cu nepotii. Se pare ca are si sunet deosebit, surprinzator de curat si puternic. Vad si niste jocuri muzicale sofisticate, bazate pe cultura muzicala.

– Se poate. Ador muzica. Pacat ca acum nu sunt astfel de jocuri educative.

– O sa fie multe si o sa poata fi descarcate instant de pe MediaDot.

– Pai acest magazin online exista si azi.

– O fi, nu stiu. Globul de cristal imi arata ca va fi si peste 80 de ani.

– Ca bine mai zice globul tau de cristal… Abia astept sa treaca timpul, sa vad cum o sa arate toate minunatiile acestea.

– Hai, da la baba un banut si iti dau si un joc de ghicit in carti, cafea, tarot, la domiciliu, ca m-am modernizat si io, sa fiu in pas cu tehnologia….

Ei dupa o asemenea incursiune in viitor, sa mergem la pagina a patra sa vedem un top al jocurilor actuale, iar daca doriti sa aflati sfatul specialistului in IT in legatura cu achizitionarea unei placi video, va invitam sa cumparat primul numar al revistei  Din pasiune pentru IT.

Click to play this Smilebox slideshow
Create your own slideshow - Powered by Smilebox

Aceasta revista a fost conceputa cu drag pentru Superblog 2013

El si Ea in varianta office

          A fost iubire la prima vedere. De cum a vazut-o, El a ramas inmarmurit. Alba, diafana, pura, gata sa-i asculte toate gandurile. El i s-a confesat asternandu-i  la picioare inima, esenta lui. Uneori ii scria cuvinte de dor, cuvinte inventate doar pentru ea.  Alteori inima-i tropaia de emotie si neliniste si scrisu-i devenea tremurat, nesigur.

           Descoperise in Ea confidenta perfecta, sufletul pereche, cea careia ii putea marturisi toate framantarile, fara teama, fara menajamente. Ea era mereu acolo, pentru el, deschisa, pregatita sa-l primeasca, sa-l asculte. Atingerea ei – curcubeu de emotii, seninatatea ei- semnul de la care a inceput sa existe. Fiecare clipa in care erau impreuna era unica, ireversibila. El stia sa-si aleaga cu maiestrie fiecare cuvant, fiecare gest pentru a nu o rani si pentru a-i demonstra sentimentele.

         Erau zile in care i se parea ca e prea lunecoasa si ca-l amageste cu jocul ei. Alteori se invaluia in mantia-i protectoare si parea ca inchide in ea toate misterele lumii.

          Ea, inocenta ea, adora jocul lor. L-a remarcat de cum si-a facut aparitia: elegant, stilat, galant. Calitatile lui au cucerit-o si in prezenta lui tot farmecul ei era evidentiat intr-un mod aparte, unic, sublim. Cel mai mult ii placeau momentele de intimitate, cand el desena pe trupul ei linii moi, curbe, aprige si zvelte, cand el o atingea in fel si chip pentru a o umple cu esenta lui fluida. Erau clipe magice cand sclipirea sufletului lui se contopea cu puritatea ei si erau una. Timpul s-a scurs iar cei doi se cuprindeau in acelasi dans tainic si straniu, mereu la fel si totusi diferit de fiecare data. Apoi clipa a impietrit si El s-a prabusit, cu sufletu-i golit de esenta. In zadar incerca sa-i marturiseasca dragostea, cuvintele se preschimbau in semne bizare, neclare, in umbre. Un vid napraznic a invadat-o si Ea a ramas fara cuvinte, alba

        Au urmat cateva zile triste, singura, asteptandu-l sa o atinga, sa o dezmierde, sa-si deschida sufletul. Dorul a sfasiat-o-n bucati.  Apoi intr-una din zile l-a zarit din nou: era El. Distins, matur, se indrepta spre locul de intalnire obisnuit. Nu a zarit-o din prima clipa si s-a asezat trist reflectand la povestea lor, cu capul sprijinit de birou. Ea a vazut atunci un mesaj scrijelit: te iubesc!

        A tresarit de emotie si El a zarit-o. Era Ea insa dorul si durerea o transformasera in mici bucatele perfecte. La fel de diafana, lucioasa, dornica de destain6720 color exclusive 240uiri. S-a lipit de El, nelasandu-i loc sa se miste. El isi pusese amprenta asupra existentei ei si asta era clar din felul in care s-au reintalnit. De atunci sunt mereu impreuna si ca semn al dragostei lor, El ii marturiseste zilnic sentimentele intr-un mod unic: folosind mesajul scrijelit care-l transformase dintr-un pix obisnuit, intr-un pix cu stampila: Te iubesc!

          A fost iubire la prima vedere. Ea o coala de hartie, gata sa-i cuprinda toate gandurile, El un pix elegant, distins, galant. Incercarea prin care au trecut i-a schimbat: pe ea dorul a sfasit-o in bucati- post-it-uri, El- ramas fara esenta fluida- pasta- s-a metamorfozat intr-un pix cu stampila. Mesajul : Te iubesc!, asezat dragastos pe post-it, incanta multe inimi atunci cand este descoperit pe o cutie de bomboane, pe perna, printre petale de trandafiri sau pe ceasca de cafea din zori. Iubirea lor, iubirea mea si a ta, eterna poveste… Fiecare coala de hartie inchide in ea o iubire scrisa de un penel magic.

  Logo-vectorial-stampile-online

Aceasta poveste de iubire a fost dezvaluita pentru Superblog 2013.

           Cu fiecare plecare a ta, ma prabusesc in mine fara intoarcere. In fiecare clipa in care esti departe, ma ratacesc in labirintul dezordinii. Vremea curge invaluita in bezna, o masa compacta de intuneric s-a insinuate peste lucruri, in vise, in ganduri.

         Cu fiecare precare a ta ma rup de propria fiinta intr-un fior mistic. Aud o stea cum picura in mine. Un val de nepatruns ascunde dorul; nu-l vede nimeni si totusi sunt atatea suflete care-l incearca.

            Te-am asteptat de mult sa vii, de-atunci de cand s-a rupt in doua zodia, de cand s-a rasucit materia-n alt fel si s-a impartit in EA si EL.

         Aerul delireaza sub greutatea amintirilor. Prima clipa in care privirile noatre s-au intalnit, parfumul tau, alura ta sexy , misterioasa. Erai un mit pe care incercam sa-l dezleg. Au fost nopti intregi in care am zamislit planuri de seductie, dimineti ingemanate de roua, in care m-am rugat sa mi se daruiasca super-puteri pentru a te cuceri. Te vedeam zilnic, drumurile noastre se intersectau fara insa ca tu sa remarci existenta mea. Apoi ideea mi s-a infiripat in suflet si celulele au inceput sa tropaie de emotie si neliniste. Stiam ca desoperisem planul perfect. Am inchis in cateva randuri toate framantarile unei inimi indragostite, am parfumat epistola cu parfumul meu- Super Playboy, am lipit-o de parbrizul masinii si am asteptat infrigurata ca parfumul sa te invaluie si sa-ti trezeasca simturile.

   Super_Playboy_Print_SP.indd      Au urmat alte nopti adanci, pline de ganduri, de doruri. Cu fiecare plecare a ta muram cate putin, cu fiecare aparitie, renasteam. Ale doua epistole invaluite in parfumul seducator ti-au mangaiat sufletul. Apoi, intr-o dimineata magica, drmurile ni s-au intersecat aproape intamplator. Eram o epistola zambitoare, timida si indragostita. Ai intors capul, recunoscand parfumul seducator. Te-ai oprit si m-ai urmat vrajit. Mi-ai zambit si am stiut ca ai dezlegat misterul. Prima adingere a gandurilor infiorate,  imbratisarea ta- fulger tandru, zambetul tau-limita arderii, semnul de la care am inceput sa exist, gesturile tale, toate imi sopteau ca am trecut primul test si cel mai important: prima impresie. De fapt doar eu stiam secretul: prima impresie o facuse Super Playboy,  inca de la primele randuri scrise de necunoscuta care te admira in tacere.

        Cu fiecare plecare a ta, ratacesc mistuita de doruri nedefinite. De atata dragoste, imi simt sufletul imprastiat in univers. Spre tine aluneca un gand hoinar, serpuitor prin tacerea departarii. Mii si mii de secunde se scurg avide dupa tine, mii de ore sfasiate de stele-n cadere, mii de minute golite de culori.

       Doar tu stii sa mangai prezentul, doar tu stii sa faci clipa sa roseasca, doar tu porti pe buze dezmierdari crepusculare. Unde se intalneste inaltul si adancul, acolo esti tu. Ochii tai adanci sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste lume. Privirea ta sfideaza neantul, oglindindu-se in zenit. Sunt clipe in care soarele se stinge ca sa pot vedea necuprinsul ochilor tai. Sunt clipe in care muzica astrelor inceteaza ca sa pot auzi glasul tau curgand linistit prin celulele mele. Sunt clipe in care insasi clipa tace, se stinge doar pentru a-ti face tie loc in enernitatea sufletului meu.

         Pleci si vii, asa cum se duc si revin zorile. Plecarile sunt parte din tine, din viata noastra. Desi adesea esti departe, gandurile noastre se intalnesc intr-un timp neatins, intr-un spatiu al dorului.  Iubirea ne leaga, ne mistuie intr-un foc purificator. Fiecare regasire e o simfonie magica.

          La fiecare plecare, iti daruiesc o scrisoare parfumata care sa-ti aline dorul si sa-ti aminteasca de prima intalnire. Imagineaza-ti ca in fiecare litera am ascuns o mangaiere, o soapta, un sarut. Fiecare cuvant inchide in el parfumul meu, parfumul unei iubiri mistuitoare. Toate cuvintele te alinta in locul meu.  Imagineaza-ti cum vocalele se ratacesc in parul tau, v-urile viseaza sarutul tau, b-urile si d-urile ti se cuibaresc in brate, t-urile urmaresc tacute linia umerilor tai, degetele timide ale m-urilor si n-urilor se infioara pe buzele tale, fiecare s iti sopteste cat de minunat este cand suntem impreuna.

          Oare cate litere are aceasta scrisoare? Astept sa-mi spui cand te intorci…

         Cu dor,

                A ta Ghidușă.

Si am dezvaluit pentru Superblog 2013 o mica parte din misterul intalnirii si iubirii noastre.

Nea Mărin și paporniţa

      Mă frate-miu, când faci câte o afacere, cum te taie pe tine capu, şi iasă prost, îţi ie năcaz, nu zâc nu. Îţi ie năcaz, ce mai! Da’ cînd te iei dupe capu altuia şi iasă prost, atunci să vez, că-ţ vine să-ţ bagi ghearele-n ochi, nu alta!
Să vă spui ce pați, di ce mi-e mie năcaz acu’. Florica lu’ Zăpăcitu vine la mine într-o dimineață și zâce:
– Mă Nea Mărine, mă uit la tine și mă minunez! Om bătrân și nu te taie capu’
– Îu , ce vorbă îi asta, ce vorbă?
– Iote, azi e zîua lu’ Veta și nu îi cumpărași nimic. Nu o scoți și tu în lume așe cum se cuvine?
– Pă’ ce, în Italia fuserăm, in Spania fuserăm, la văr’tu Pandelică la București fuserăm, ce vorbă-i asta că n-o scoț în lume?
– Merserăți, Nea Mărine, dar nu era zîua ei. Și apoi azi se cuvine să fie tratată ca o regină, așa-i la oraș.
– Pă’ ce mă, aci la Băilești e oraș? Să umble ca o cocoană printre găini si curci?
– Auzi Nea Mărine, da’ nu vrei să-i faci o surpriză, un cadou ceva?
– O surpriză zâci? Mă, fata tatii, ți-o spui p’a dreapta, i-aș face, da’ nu știu ce.

Ei, atât așteptă muierea că și veni cu ideea. Bag seama că o avea pregătită.
– Apăi Nea Mărine, știi tu papornița aia neagră, cu care merse la văr’tu Pandelică la București?
– Stiu.
– Se plânse zilele trecute că se rupse. N-ai vre’ să mergem la Severin să-i luăm paporniță nouă?
– Mă, zâc, parcă n-ar merita să bat io drumul pân la Severin pentru o paporniță. Io nu știu ce mai poartă muierile acu’.
– Nea Mărine, vin cu mata. Ne vedem la tren. Să nu sufli o vorbuliță și să iei niscai parale.

      Nu mă dumirisi bine ce și cum, că ajunserăm la Severin. Mă duse Florica lu’ Zăpăcitu într-un magazin cu genți, cică așa ii zice aci, la oraș. Intrarăm. Aci numai papornițe de-ți luau ochii: mari, mici, cu pene, cu blană, genți din piele de crocodil, din piele de șarpe. Și cum mă tot zgâiam eu așa la papornițe, bă fraților, văzui o frumușață. Veni la mine o muiere, cum sa vă spui, să mă înțelegeți mai bine? Cam cum era așa, Marghioala lu’ Flească pe la 20 de ani, dar parcă mai frumoasă… De cum o vazui, mi se lipi inima de ea. Mă întrebă ce doresc. Acu’ i-aș fi spus eu ce vreu, da’ era Florica lu’ Zăpăcitu cu mine și îmi era că mai primesc și vreo paporniță în moalele capului. Îmi luai inima în dinți și-i spusei :
– Aș vre’ o paporniță pentru Veta, o geantă zîc.
– Ei,  de nu mă luă muierea la descusut: să fie mică, mare, de birou, cu catarame, cu imprimeuri, handmade, elegantă, sport, de petrecere, să aibă o culoare sau mai multe, ecologică sau nu, din piele naturală sau imitație. Fraților, vorbi muierea ca o meliță și nu se mai oprea. Aflai că geanta-i purtatoare de secrete, că trebuie să fie după felul muierii: non-conformistă, independentă, ambițioasă, cu aspirații înalte, aventurieră. Apoi, dacă știaGeanta_piele_naturala_Bonnie__bej__negru_albastrui_1m eu câte ascunde papornița lui Veta o mai lăsam să o ia cu ea la București?
– Mărine, vino să ți-o arat p-asta- zice Florica.
– Iu, Doamne iartă-mă, da ce-i?
– O geantă modulară bej care are mai multe fețe și se poate asorta la mai multe ținute. Aveți aici patru fețe diferite și patru curele diferite. Desfaceți fermoarele, scoateți bucata aceasta de material din mijloc și o inlocuiți cu cea pe care o doriți. Cureaua poate fi și ea schimbată în funcție de preferițe.- zâse muierea.
Fraților, unu și cu unu fac doi. Fermoare, curele, secrete. Nu pricepui nimic. Plecai după o paporniță și ajunsei la mădulară, pardon, modulară. Și nu una, ci patru. Ii facui semn Floricăi că nu vreu.
– Nea Mărine, găsi alta.
– Mă, zîc, umblă cu băgare de samă, că mă bagi în belea.
geanta– Aceasta e o geantă reglabilă – începu muierea de la magazin. O posetă încăpătoare cu un design rafinat care poate fi transformată foarte ușor într-o posetă tip plic. Și se dadu muierea de trei ori peste cap, scuzați, geanta fu dată peste cap, împaturită și se preschimbă într-una mai mică, cam cît un plic.
– Interesantă zîc, dar prea mică pentru Veta mea. Nu se asortează cu ograda.
– Mărine, asta-i perfectă!
– Aceasta-i o geantă perfectă pentru femeile active, dinamice, o poșetă cu multe spații bine delimitate pentru a găsi cu usurință obiectele și in plus are si leduri care luminează în interior pentru a facilita identificarea obiectelor. – zîse propretara.
– Florico, pare perfectă pentru Veta care nu găsește niciodată în paporniță cheia de la beciu unde-i zaibăru’.
– Mărine da’ de asta ce zâci? Îi faină și are și lănțic.
– Aceasta-i o geantă antifurt, pentru femeile de afaceri, in care obiectele de valoare sunt in siguranță. Au închiderea centralizată, ca la automobile, iar butonul de comandă este aceasta floare a lanțișorului. Se apasă pe floare, se deschide geanta, se apasă din nou, se închide geanta.
– Florico, face Veta mea afaceri, da’ cu ouă. Ouă și geanta antifurt, o să ne râdă și curcile.
– Mărine, da’ de geantageanta asta ce zîci?
– Aceasta e o geantă plic pentru timpul rece. Este concepută în așa fel încât acest petic de blănită să acopere mâna și astfel să o protejeze de vremea rece.
– Florico, e perfctă da’ la vară viu iar să-i cumpăr altă paporniță și nu prea îmi convine.
– Auzi, Florico, da’ asta cum ți se pare? E neagră, seamană cu papornița veche.
– Nea Mărine, e perfectă. O luarăm, ce să mai și plecarăm, că mai aveam puțin și pierdeam și trenu’.

          Acu’ fraților, ajunserăm acasă și-i dădurăm lui Veta cadoul. Veta îl luă, îl studie, îl intoarse pe toate părțile și zise :
– Nea Mărine, îmi făcuși o mare surpriză: pălărie ca asta nu avu’ neam de neamu’ meu. O să moară de ciudă Zița lui Păsat. Toata viața ei a fost o fandosită. geanta palarie Asta toata viata iei a vrut dinţ de aur, auz, ce-i lipsea iei, dinţ de aur? O să moară de invidie. Io zic măine să mergem la Severin, să-mi cumpăr și o paporniță să se asorteze cu pălăria, că aia de-o luași cu mine la văr’tu Pandelică la București se rupse.

      Auzi mă frate-miu, păi asta-i afacere ce făcui eu. Dădui bani la tren, dădui bani pe geanta-pălărie și acu’ tre’ să merg iar la Severin după paporniță. Năcaz mare. Dacă mă recunoaște muierea de la magazinul Reeija? Dacă vede muierea geanta pe care ne-o vându, pe capul lui Veta?!

      Aceasta poveste a fost scrisa pentru SuperBlog 2013, plecand de la momentele vesele cu Nea Mărin. Pe cei care nu-l cunosc, ii invit sa patrunda in lumea lui, ascultand scheciurile urmatoare, pe care le-am folosit ca sursa de inspiratie.

Sursa foto pentru geanta palarie este aici.

                 Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine, (….) inseamnă a merge sezand si a vedea numai ceea ce ţi se dă, nu însă   şi tot ce ai voi.  – in acest fel isi incepe Calistrat Hogas povestea despre munti si locuri de neuitat.

      Straja 3 Tot asupra unei calatorii o sa zabovesc si eu, o aventura printre radacini, pe poteci neumblate, la Vila Alpin situata in statiunea Straja.

       Dupa o ploaie in ropote, umezeala si racoarea diminetii dadea intregii firi o fragezime si puritate nespusa. O pornim spre Schitul Straja, sarind peste bolovani, cursuri de apa, balti si radacini. Andreea, spiridusul nazdravan de 5 anisori, cuprinde cu privirea-i nesatula zarile, padurile, topaie vesela coplesita de emotie si bucurie pura, nesfarsita. Ne oprim o clipa si stam de vorba cu un melc ratacit, cu un greiere zumzaitor si cativa fluturi in ale caror aripi diafane se reflectau valurile de lumina trandafirie ale amiezii. Urcam, urcam agale pe drumul presarat cu marcaje, evitand soseaua. Baltoace miasmatice rasareau ca din minune in drumul nostru, silindu-ne sa facem acrobatii, sarituri, piruete. Andreea rade, canta, intreaba, chicoteste, se opreste pentru a o porni iar in galop catre inaltimi.

        Ajunsi sus, stropi de roua asteptau cuminti sa fie mangaiati de razele de soare pentru a se schimba din margaritare in diamante stralucitoare. Vantul suiera agale, o talanga rasuna-n zare. E racoare. Suntem printre nori albi, cenusii, nori pufosi insa prevestitori de vreme rea. Inspir cu nesat. Din varf de munte zumzetul orasului pare neinsemnat. Timpul se opreste in loc, o clipa, doar pentru mine. Ma simt mai aproape de cer, de Divinitate. Pastrez intr-un colt de suflet imaginea, senzatiile. Inchid ochii.  Apoi coboram spre vila cu inima multumind pentru aceasta zi deosebita. Aici ne mai oprim o clipa intr-o șură amenajata special, o șură plina cu bancute din fan, unde ne-am relaxat si ne-am lasat rasfatati de aroma ierbii. Un spatiu superb, unde te simti ca in ograda bunicii, unde se poate citi, visa, savura licoarea bahica.

       Dupa o noapte odihnitoare, orasul incepe sa se trezeasca, scaldat de primele raze ale zorilor. O liniste profunda, o inmarmurire solemna salasuieste in Straja 2zare si firea intreaga pare cuprinsa de o religioasa asteptare. O pornim de asta data catre Sarmisegetuza Ulpia Traiana, Muzeul Tarii Hategului, loc de liniste, reculegere, meditatie si cautari spirituale. Insa nu o pornim singuri ci insotiti de ghidul profesionist pus la dispozitie de cei de la pensiunea Straja. O persoana deosebita, foarte deschisa, cu o voce calda, ale carei cuvinte Andreea le soarbe cu nesat. Privim in jur si oriunde ne intoarcem, ne impresoara singuratatea. Realizez, pe de-o parte, cat sunt de singura in fata Divinitatii, pe de alta parte ca sunt unica si valoroasa. In preajma cetatii, a manastirii cu totii imprumutam mutismul arborilor din jur, smerenia clopoteilor ce stau cu capetele plecate a rugaciune. Andreea paseste cu grija, sfioasa, cu sufletul stăpanit de măretia privelistii. Si asa a mai trecut o zi din vacanta la Straja, o zi in care am fost in lumea povestilor, am fost mangaiati de soare si acoperiti de protectia divina. Iar pe inserat, ne-am pus la sfat in fata unui foc de tabara si am ascutat toti cei cazati la vila, povestile locului, cantece de chitara, am admirat stelele si am visat… Va marturisesc ca a fost o seara magica, seara pe care oamenii locului o organizeaza de doua ori pe saptamana… Iar daca ploua, focul de tabara se preschimba in vin fiert din partea casei, papanasi aburinzi, toate oferite pe terasa acoperita, insotite de aceleasi acorduri muzicale de neuitat.

         Si-a fost o noapte si iar in zori am zarit razele timide ale unui soare, care, intr-o clipa, a sters umbrele noptii de pe fruntea muntilor negurosi. O pornim nerabdatori spre noi aventuri, locuri tainice, fermecate: Cheile Scorota, Stana Scorita, Cascadele de pe Valea Mari. Peisajul ne lasa fara grai. Mereu sunt surprinsa de bogatia naturii, de generozitatea ei. Munti semeti, un drum ingust printre stanci, cursuri de izvoare si mici cascade ce soptesc invitatia padurii de a patrunde mai adanc, tot mai adanc in tainele muntelui. Urcam. Drumul serpuieste continuu, descoperindu-ne toate fetele masivului. Suntem mai aproate de zenit si imaginea noastra e proiectata in acelasi timp in abis. Poposim o clipa si apoi ne continuam drumetia spre pestera. E momentul sa cunoastem si maruntaiele muntilor, sa-i descoasem, sa-i cucerim. O ploaie marunta incearca sa ne intoarca din cale, insa asemenea Anei lui Manole, suntem de neoprit. Ajunsi la pestera, avansam nerabdatori printre stanci umede, pline de povesti nerostite insa mereu prezente si simtite. Uracam, coboram, mergem si iar mergem incercand sa cuprindem toata istoria locului, sa fim parte din ea. Andreea e fascinata. Nu regret nicio clipa ca am ales sa vizitam acest colt fermecat.

           Pentru ultima zi a vacantei, am ales ceva mai multa adrenalina: tiroliana pentru spiridus, rafting pentru adulti. In timp ce ea a ramas cu animatorul special adus pentru copiii din vila, noi ne-am petrecut cateva ore impreuna, savurand clipele magice. Un serviciu perfect pentru un sejur de vis. E minunat sa te poti bucura de cateva ore alaturi de sot, stiind in acelasi timp copilul in siguranta, bucurandu-se de activitati specifice varstei. Centrul de echitatie din Strajazona se inscrie perfect in peisajul mirific. A fost minunat sa ne bucuram de poneii docili,  sa pornim la trap prin firele de iarba incarcate de roua, sa ne lasam mangaiati de soare. Cazarea de la Straja a fost perfecta iar facilitatile puse la dispozitie ne-au incantat sufletele avide de natura, frumos, istorie, joc si aventura. A fost o zi destinata jocului, rasfatului, o ultima zi in care Andreea s-a bucurat din plin de centrul de joaca in aer liber, de atelierele de modelat din lut, pictat si mestesugit. Si ceea ce m-a incatat teribil a fost faptul ca administratorii au o sala pregatita special pentru copii pentru a relua activitatile in cazul in care stropii de ploaie aveau sa ne alunge din poienita. Iar daca pe timp de ploaie copiii se distrau in spatiul destinat lor, gazdele s-au gandit si la adulti, asa ca au amenajat o sala unde se putea socializa, juca darts, rummy, Wii, iar in unele zile doi dansatori profesionisti initiau musafirii in tainele dansului. Sa va mai spun ca nu stiu cum am ajuns de la salsa, la vals si la hore?!

          Si-a fost o vacant, si-a fost o calatorie pe drumuri de munte strajuite de munti semeti si oameni deosebiti, o calatorie printre radacini si spre radacini…

         Si-am povestit toate aceste aventuri pentru voi, calatorii care popositi o clipa pe aici si pentru Superblog 2013.