Alunec in timp, cobor adanc in vremuri inecate in uitare si valsez… Ma invart in pasi fantomatici si cursivi intr-o lume a barbatilor galanti, innobilati de sentimente inaltatoare, atenti si curtenitori. In acea lume a barbatilor amabili, gentili, politicosi, atenti, tandri, serviabili. Intr-o lume in care El stie sa astepte un zambet sau o privire discreta din partea Ei, in care Ea, misterioasa, senzuala, pura, cu inima vibrand de emotie ii aseaza lui, in palme, sufletul plind de vise pe care tocmai El le-a asezat cu grija acolo.
Privesc cu invidie acea lume in care fiecare gest era calculat, in care fiecare centimetru cucerit. Cand el stia sa ofere, sa cucereasca, sa domine, sa fie culant, generos, iar ea stia sa astepte, sa fie seducatoare, enigmatica. Acele vremuri in care pe el il caracteriza verbul a actiona iar pe ea verbul a fi.
Sunt o nostalgica. Ador sa ascult muzica veche si sa visez. Play!… Ma invalui in noul parfum preferat Playboy VIP for her, valsez, inchid ochii si ma las invaluita de parfumul fin, discret, deosebit…
Deoadata se aud glasurile unor actori cunoscuti. Deschid ochii. Sunt pe un platou de filmare, iar cel pe care-l vad in rolul principal este chiar actorul meu de suflet- Richard Gare. Stiu ca azi este ultima zi de filmari in Romania si ca timpul e scurt, insa este aici. Astern repede pe o coala roz: Nemurirea inseamna sa fii iubit de cat mai multi oameni anonimi, o stropesc cu o picatura de parfum magic- Playboy Vip for her si rog un baiat de la lumini sa ii dea biletelul, fara sa-I spuna si alte detalii.
Ascunsa in spatele unor ferestre palide, pandesc momentul in care va primi scrisorica , sperand sa-i surprind reactia. Dupa secunde seculare de asteptare infrigurata, iata ca-l citeste. Ineditul situatiei il incremeneste pentru ca, in clipa urmatoare, sa zambeasca si sa redevina persoana sigura si calma. Oare cum poate interpreta gestul, nestind cine-i tulbura linistea?!
Imi rascolesc mitea in cautarea unui scenariu portivit pentru a-l aborda. Stiu tot despre el, preocuparile, pasiunile, preferintele culinare… Ma gandesc ca as putea valorifica toate aceste detalii… Ca sa mai castig putin timp, fix la o ora dupa primul biletel, ii mai trimit unul, tot parfumat: Nu cum sunt eu sunt eu. /Ci cum esti tu sunt eu./ Un fel de tu sunt eu, /Pe care nu l-ai mai lasat sa fie eu. (Nichita Stanescu)
Dau cateva telefoane, fac rezervari, stabilesc detalii, apoi imi aleg o tinuta vaporoasa, diafana, un machiaj cat mai natural, o coafura voit dezordonata, o picatura din parfumul magic si ma indrept catre el, tinand in mana cel de-al treilea biletel roz, parfumat – Acţionează cu o minte pură, iar fericirea te va urma, asemeni umbrei tale, de neclintit. (Buddha). De ce Buddha? Pentru ca stiu ca este pasionat de vorbele lor intelepte, de aceasta filozofie de viata.
Ma intrept catre el, cu pasi mici, cu inima vibrand de emotie. Trec usor de el si il vad cu coada ochiului cum adulmeca parfumul… Il recunoaste si vine, ezitant, insa intrigat, dupa mine. Mai fac un pas si ma opresc. Ma intorc si il privesc , rosind. Imi zambeste si scoate din buzunar biletelele. Il dau si pe al treilea pe care il aseaza cu grija in buzunar, fara insa a-l citi.
Galant, ma invita la o cafea, insa se scuza ca nu-I de prin partile locului si nu stie unde e cel mai nimerit. Imi aud bataile inimii in palme. Fiecare celula danseaza infiorata de bucurie. Totul se deruleaza conform scenariului (desi nu lucrez in domeniu). Ii propun un mic local cochet, unde déjà sunasem pentru rezervare. Au fost minute magice in care eu am jucat rolul personajului feminin ingenuu, misterios, enigmatic, iar el rolul barbatului galant, cuceritor si curtenitor.
Au fost minute bune in care am stat impreuna in aceeasi incapere, minute in care mi-am umplut ochii de surasul lui, in care am inchis in suflet privirea-I fermecatoare. Dupa o discutie savuroasa despre Tibet, muzica, filozofie m-a rugat sa-I fiu calauza prin oras. Perfect !- am gandit eu, care déjà comandasem un automobil Galant, insa nu stiam cum sa fac aceasta miscare, fara a parea ca iau initiativa.
A fost incantat cand a vazut masina eleganta, gata de o noua aventura intr-un oras magic. Am pornit si de la primul viraj zambetele noastre s-au topit intr-un sarut. Parfumul enigmatic ne invaluia si gandurile noastre se inlantuiau intr-un curcubeu de emotii. Ne privim atat de intens si patrunzator incat aerul dintre noi geme de placere si durere. Au inceput sa se auda acordurile melodiei lui preferate. (un alt mic detaliu al scenariului). M-a luat de mana, privindu-ma cu intensitate. Dansezi? – m-a intrebat el ? Am inclinat usor capul, urmand a ne undui in ritmul muzicii, pe bancheta masinii.
Razele soarelui ne alinta intrand in dansul nostru. Inimile canta aceeasi melodie tainica si stranie… Fiecare celula raspunde infioarata la atingerea iubirii nestiute. Furam timpului clipe magice, putine dar arzatoare, capabile sa devoreze fiinta-mi indragostita. Fara vorbe, fara promisiuni, fara a sti cand ne vom mai vedea, fara pretentii. Eram prizoniera unui timp si unui spatiu care nu-mi apartineau, eram prizoniera unei pasiuni inifinite.
Apoi timpul si spatiul nu au mai tinut cu noi. Asteptam infrigurata momentul plecarii, cele 24 de ore se scursesera… Mi-as fi dorit sa ne mai vedem, sa … Insa el era cel care trebuia sa preia initiativa asa ca asteptam … Cu greu imi imblanzeam sulfetul plin de mii de cuvinte nerostite inca, de gesturi si doruri… Si surpriza… La plecare mi-a zambit si mi-a dat un bilet. Apoi a disparut intr-un nor pufos. Privesc mesajul: Inspirata alegere: doar persoanele speciale aleg Playboy VIP. Ne revedem sambata, 23 decembrie, ora…. Deja literele incep sa danseze… Press to play……
Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2012.
-
S-ar putea sa-ti placa si:
Leave a comment